O vară în mesaje - PUBLICATĂ

Capitolul 3

Muzica își schimbă brusc ritmul, trecând de la un tempo alert la o melodie lentă, romantică. Mă întreb dacă părinții mei au planificat totul cu atâta meticulozitate încât până și momentul ăsta e regizat.

Vorbind de părinții mei, îi văd îndreptându-se spre centrul ringului de dans. Tata o ia pe mama de mână cu o grație pe care nu credeam că o are și o trage aproape de el. Încep să se miște în ritmul muzicii, privindu-se în ochi de parcă ar fi singuri în cameră.

Pentru o clipă, uit de toate certurile lor, de toate momentele tensionate pe care le-am surprins. În acest moment, arată exact așa cum mi-i amintesc din copilărie – îndrăgostiți și fericiți, nu doar o fațadă pentru lume, și mă surprind zâmbind tâmp la vederea lor.

În curând, alți invitați li se alătură. Cupluri elegante se învârt pe ringul de dans, rochii de seară și costume scumpe amestecându-se într-un vârtej de culori și texturi.

Și apoi, ca într-un film prost, dar pe care totuși l-aș viziona de o mie de ori, Noah reapare lângă mine.

— Domnișoară Gray, spune el, întorcându-se spre mine, îmi acordați onoarea acestui dans? întreabă el cu o voce exagerat de formală.

Se înclină ușor în fața mea, întinzându-mi mâna într-un gest teatral. Nu mă pot abține să nu râd, însă inima începe să-mi bată mai repede.

Încerc să-mi ascund entuziasmul.

Joacă greu de prins, Scarlett. Ești o domnișoară sofisticată de nouăsprezece ani, nu o adolescentă disperată.

— Hmm, sigur. De ce nu? Dar chiar trebuie să fii atât de dramatic? întreb chicotind.

— Absolut. E singurul mod în care știu să fac lucrurile.

Dau ochii peste cap, dar îi accept mâna.

— Bine, dar să știi că dacă mă calci pe picioare, te trimit înapoi la facultate într-o cutie de carton.

Înainte să plecăm spre ringul de dans, îl văd pe Elio într-un colț al sălii, privindu-ne. Zâmbetul lui arogant – marca sa înregistrată – a dispărut complet, fiind înlocuit de o grimasă ce inspiră a nemulțumire.

De ce e nervos pe Noah? Nu, nu e. Probabil e doar imaginația mea hiperactivă.

Ne oprim undeva în mijlocul ringului și Noah își pune o mână pe talia mea, în timp ce eu îmi pun mâna pe umărul lui. Începem să ne mișcăm în ritmul muzicii și sunt surprinsă să constat că Noah chiar știe ce face.

OK, e doar un dans, Scarlett. Nu e ca și cum te-ar cere de nevastă. Deși, dacă m-ar cere...

Noah mă strânge mai tare în brațe și, deodată, lumea din jur dispare. Suntem doar noi doi, plutind pe ritmul muzicii.

— Oh, chiar se vede că ai exersat, spun între două rotiri.

El zâmbește, dar văd o urmă de roșeață în obraji.

— Păi... nu voiam să te dezamăgesc.

— Of, spun eu, prefăcându-mă dezgustată. Te rog să nu-mi spui că ai devenit unul dintre acei tipi care aruncă cu replici de agățat la tot pasul.

Noah râde din nou, și sunetul îmi trimite un mic fior pe șira spinării.

— Niciodată. Știi că tu ești singura femeie pentru care aș folosi replici atât de proaste.

— Mă simt atât de specială, răspund sec, dar încă zâmbind tâmp.

În timp ce ne învârtim pe ringul de dans, o zăresc pe Emily dansând cu Alex. Ea îmi face cu ochiul peste umărul fratelui meu, iar eu îi arăt limba în joacă. Pare că se distrează, râzând la ceva ce fratele meu tocmai a spus, iar eu mă bucur să o văd fericită.