Un rogue a devenit Alpha -pauza-

Capitolul 2

Derek se uită ciudat la mine, apoi la părinţii mei care erau surprinzători de calmi. Dintr-o dată acesta începe să mârâie extrem de tare iar ochii lui începeau să-şi schimbe culoarea în acel roşu sângeriu asemănător arătând acum ca un aplha. Tata s-a uitat scurt, cu coada ochiului la mine şi la Derek, apoi a spus:

-Sper că n-ai de gând să-mi ataci fiica. Apoi se uită iar spre drum ca şi cum acel mârâit nu s-ar fii auzit nici măcar pentru o secundă.

-Unde dracu' mă duceţi?! Se răsteşte Derek privindu-mă nervos.

-Acasă. Unde am putea să te ducem? Doar nu crezi că te răpim, scumpule. Spune mama zâmbind uşor spre el.

O stare ciudată mă copleşeşte. Dintr-o dată îmi este rău aşa că îmi duc mâna la gură şi mă aplec deoarece simt un junghi ciudat în abdomen. Luciditatea mea, începe să se piardă iar unghiile de la mâini mi se lungesc ciudat. Ce naiba? Doar nu am să mă transform aici...?

Simt o mână pe spate şi mă ridic instantaneu gata să atac persoana ce mă deranjează, dar era Derek care se uita zâmbind la mine. Un zâmbet drăcesc care îmi anunţă creierul ăsta cam prostuţ că ceva nu e bine. Îşi mută mâna de pe spatele meu pe faţa mea şi se apropie ciudat de mult, apoi spune:

-Vrei să vin cu tine, nu?

-Da. Ţi-am mai zis deja asta. Spun eu încet.

-Atunci, poţi să mă lămureşti pe mine dacă asta e o răpire sau nu?

-Nu e nici o răpire. Spun eu privindu-l intens.

-Aşa. Acum că m-ai lămurit, care e numele tău? Spene plictisit punându-şi mâna în poală.

-Anna Evans.

-Nu mă interesa şi numele de familie, dar lasă acum. Şi pe părinţii tăi?

Ar putea să îi întrebe personal, dar văd că vrea să mă calmeze chiar dacă nu ştiu de ce am devenit brusc agitată. Mama i-a zis "scumpule" cum le zice la majoritatea persoanelor tinere. Până acum nu am mai avut reacţia asta niciodată. E ciudat.

-Alexander şi Marceline. Spune tata dintr-o dată, tresărind brusc.

-Încântat. Spune Derek afişând un zâmbet din cauza căruia am mărit ochii. Eu sunt Derek Dreyear. Un simplu rogue. Deci, voi sunteţi o familie de Beta?

-Da, spene iar tata. Zici că eşti un rogue? Nu prea pari tinere. Eu credeam că eşti tot un beta ca şi mine după mărimea ta, sau poate m-am înşelat. Oricum, nu eşti dezvoltat complet. La ce vârstă te-ai transformat prima oară?

-La 8 ani. Spune, iar faţa tatei se încruntă brusc, apoi se relaxează iar spunând:

-Surpinzător.

-Deci. O să mă duceţi într-o haită?

-Da şi nu. E alegerea ta. Anna stă în afara haitei deoarece e prea riscant şi nu vrea să stea cu restul lupilor. Eu cu Marceline stăm în haită deoarece eu sunt un beta şi nu pot să stau cu fiica mea.

-Înţeleg. Ai zis că e riscant ca Anna să stea în haită. De ce? Spune şi se uită la mine.

Înainte ca tata să spună ceva, mă întorc cu faţa spre Derek şi spun:

-Lupoaica mea...Lupoaica mea de moartă. Gura lui formă un "o" din cauza surprinderii apoi continui. De la prima transformare de acum 8 ani ea nu a mai fost prezentă. Nu răspunde, nu comunică, nimic. De aceia cred că ea e moartă. Spun apoi las capul în jos ruşinată şi mai zic apoi ceva încet. Sunt exact ca un om într-o haită de lupi. Sunt prea vulnerabilă. Nici măcar la antrenamente nu pot merge! Spun uşor răstit.

-Lupoaica ta e moartă? Spune apoi începe să râdă colorat. Te minţi singură. Dacă ea era moartă, atunci cum îţi explici de ce începeai să te transformi mai devreme din cauza nervilor, care apropo au venit din senin şi fără motiv.

Aşa e. Gândesc eu, apoi mă uit la el. La ochii lui albaştri închişi care sclipeau ciudat, dar ignor asta.

-Nu eşti o respinsă şi nici nu ţi-ai întâlnit perechea şi totuşi ai ochii gri.

-Aşa au ei culoarea. Spun şi mă bosumflu ca un copil mic. Acesta începe să râdă şi spune:

-Nu mai face faţa aia de copil. Ai 20 de ani. Apoi râde şi continuă stergându-şi o lacrimă de la atâta râs. De mulţi ani nu am mai râs atâta.  Eşti o persoană foarte haioasă. Mai adaugă el.

Maşina se opreşte la intersecţia a două drumuri apoi mama spune:

-Acum. Vrei să vii, pardon, să veniţi cu noi în haită sau să mergeţi în oraş? Porumbeilor. Spune aceasta şoptit chicotind.

-Haită. În haită, spun eu tăindu-i replica lui Derek care oftă şi mă aprobă. Ciudat...

Maşina porneşte din nou iar după treizeci de minute intrăm în pădure. Wooa. Ce s-au schimbat lucrurile pe aici. Zici că intru pentru prima oară în acest loc, chiar dacă până să devin majoră aici am stat, alături de părinţii mei.

Dintr-o dată aud un urlet strident şi grav. Oh, nu. e alpha-ul haitei. Mă grăbesc spre sat şi acolo era alpha Davis ce îl ţinea strâns de gât pe Derek care nu părea prea afectat de asta. Amândoi aveau ochii roşii.

-Hmm...? Ce cauta un rogue pe teritoriul meu? Răspunde tinere! Se răsteşte Davis.

-Nu te interesează. Spune Derek arogant, fixândul privirea.

Davis lărgeşte strândoarea. Perfect! În momentul următor eram între ei şi încep să mârâi apoi să urlu la ei când ochii lor au revenit la culoarea normală. Ai lui Derek acel albastru-purpuriu şi ai alpha-ului un verde strălucitor.

-Ce naiba v-a apucat?! Strig eu în timp ce îi despart. Am rămas şi eu un moment să mă holbez la iarbă şi la copaci şi voi vă luat la bătaie ca două animele sălbatice?!

---------------------------------

Va urma. :)