Un rogue a devenit Alpha -pauza-

Capitolul 5

Dupa ceva timp de mers, dupa GPS bineinteles si micile mele indicatii am ajuns in fata blocului in care locuiam. Derek numara etajele apoi spune:
-Opt etaje. Sper ca stai la parter.
-Um... Eu stau la ultimu etaj, spun eu incet.
El se mira zgomotos si usor nervos.
-E mult de urcat, dar e bine ca avem lift. Uneori se mai strica sau se opreste si mai trebuie sa cobor pe scari, da nu-i nimic. Abia mai fac si eu sport daca tot nu stau cu haita.
Acum chiar nu mai am nici o sansa sa ma intorc acolo. Am fost renegata, spun suspinand usor.
-Pui, stai linistita, nu ai fost renegata, ci doar indepartata pana se mai calmeaza apele. Spune apoi ma imbratiseaza.
Stai, tocmai mi-a zis "pui"? Cat de dragut. Ma inrosesc usor cand imi aud lupoaica, Angy, spunand:
Incepi sa il placi si tu. Stiam eu! Apoi ea imi apara in minte dand frenetic din coada si topaind de incepe sa ma ia durerea de cap.
-Oprete-te!
-Poftim? Intreaba Derek derutat, indepartandu-ma de el ca sa ma analizeze.
-Angy, lupoaica mea tot bolboroseste ceva si topaie ca o apucata.
-Stiu cum te simti. Si Damon al meu se simte la fel, spune zambind. Apropo, de ce ai numit-o asa?
-Nu eu am numit-o. Ea s-a prezentat. Pai cred ca are numele Angelique pentru ca blana ei e de un alb pur, angelic. Dar al tau?
-Se aseamana cu un demon. Nu e ca un lup normal. E mai mult ca o umbra insetata de sange. Il controlez asa greu uneori. Cand te-am vazut Damon aproape m-a favut sa sar pe tine ca un apucat. Imi ordona asa hotarat sa te marchez,dar m-am stapanit. E asa ciudat...
Ma inrosesc toata cand aud ce imi zice. Mai mult. Ii aud gandurile care n-ar trebui sa le auda cineva vreodata. In capul lui se aude incontinuu Perechea mea, nimeni nu o sa se atinga de ea!
-Urmeaza-ma! Spun sec incercand sa-mi ascund roseata din obraji. Urc urmata de el in lift si dupa mai putin de-un minut ajungem la ultimul etaj. Merg apasat spre usa apartamentului pe care il descui rapid si intru pe hol. Ma descalt si eu si Derek apoi il conduc in fata unei camere luminoase, cu peretii bej si un pat de mijloc, un birou si un sifonier mare, ca abanosul.
-Asta va fi camera ta, spun zambind. Camera mea e langa. Apropo. Exista o singura baie. Deci sa ma anunti cand esti in ea ca sa nu existe vreo surpriza sau invers.
-Cu toate ca pe mine nu m-ar deranja vreo surpriza, spune apoi isi acopera gura susprins de tampenia pe care a spus-o.
-Ma voi face ca nu am auzit nimic. Deci. Ti-e foame?
-Nu, apoi un raget se aude din burta lui, facandu-ma sa chicotesc nu prea subtil. Bine, mi-e foame, spune rusinat.
-Nu fi timid. Simte-te ca acasa. Considera-ma sora ta mai mica.
-Dar eu nu pot sa te consider doar atat. O fi vina lupilor sau nu, dar trebuie sa fac asta.
Clipesc surprinsa la afirmatia lui, apoi sunt impinsa usor in perete. Derek se apleaca incet si ma saruta. Ma cutremur toata, simtind un fior trecandu-ma. Stau nemisca-ta nestiind ce sa fac. Un mic marait se aude cand incerc sa-l indepartez. Asta e lupul lui. Se lasa controlat. Asta nu e de bine. Angy urla ca o nebuna provocandu-mi ameteala de la sunetul ce-mi deranjeaza gandurile mele si asa incurcate.
-Derek. Inceteaza! Spun prea tipat decat am intentionat, facandu-l sa mormaie,deschizandu-si ochii. Cand vede ce face se indeparteaza rusinat spunand un mic "scuze". Nu il deranjase ce facuse. Nici pe mine, dar e prea brusc.
-Scuze. Dar nu-mi pot asculta lupoaica. E ciudata chestia cu suflete pereche.
-Nu-i nimic. M-am lasat prea dus de val. Damon e de vina. Devine prea puternic uneori.
Dupa ceva minute mergem la bucatarie unde mancam in liniste. Merg la dus, Derek ducandu-se in camera lui. Incep sa suspin stand in stropii fierbinti de apa.
-De ce ma simt asa vinovata pentru ca il resping?

Acesta a fost capitolul 5. Stiu ca nu am mai postat, dar nu prea am mai avut inspiratie in ultimul timp. :3 Sper sa va placa! ^^