Fulgi De Cenușă

7. Un Joc Murdar

CAPITOLUL 7

Un Joc Murdar

DALIA

Xaden Moore era bolnav mintal.

Nu îmi păsa cât de neprofesional era să pun un diagnostic ce nici măcar nu intra în sfera mea de cunoştinţe, dar tipul acesta nu era întreg la cap. Era chiar mai nebun decât ultima dată când îl întâlnisem, de data asta îşi masca răutatea în blândeţe şi calmitate. Capcana perfectă a unui psihopat.

M-am holbat la el secunde întregi, gândindu-mă cum să abordez situaţia asta şi să scap cât mai repede de aici. Ştiam că voia să îmi facă rău, simţeam asta prin toţi porii. Venise aici din cauza mea, eram sigură. Venise îndată ce aflase că eram aici şi acum avea de gând să mă dea afară din familia lui odată pentru totdeauna.

Am înghiţit un nod dureros din gât.

— Xaden, te rog să...

Nu mi-am terminat fraza, un ciocănit în uşă m-a făcut să tresar violent şi m-am lipit mai mult de el.

— Dalia, e totul în regulă? Vrei să îl dau pe Xaden afară?

DA, TE ROG!

Urlam în mintea mea, dar mi-am păstrat calmul. El nu m-a atins mai mult, dar îi simţeam inima bătând şi m-a îngrozit atunci când l-am auzit inhalând în părul meu. Mi-a amintit de Ariana când a făcut exact acelaşi lucru, adulmecând parfumul lui de pe mine.

— Este în regulă, Siera. O să plec imediat.

— Ba nu o să pleci. Mi-a şoptit el la ureche, moment în care furia mea a dat în sfârşit pe afară. Îmi păstrasem calmul până acum, începuseră să îmi pompeze tâmplele de abţinere, dar nu avea de gând să se dea bătut.

— Încetează cu jocul ăsta dement! I-am şuşotit înapoi, iar nemernicul mi-a zâmbit cu seninătate. I s-au format afurisitele de gropițe în obraji. Uitasem de ele, și ce bine îmi fusese să nu îmi mai amintesc cât de... superb era. Naiba să îl ia.

Golul ce mi s-a format în stomac îmi dădea de înţeles că trebuia să plec cât mai repede din casa asta, eram în pericol din toate punctele de vedere, unele asupra cărora nu aveam deloc control.

Siera a dat buzna în cameră şi nu am avut idee ce Dumnezeu a văzut, cum a tradus apropierea dintre noi, dar a observat şi rânjetul de pe buzele fratelui ei, aşa că a explodat de furie cum voiam şi eu s-o fac.

— Ce dracului, Xaden? m-a prins de mână şi m-a tras de lângă el. O să ai de-a face cu tine mai târziu. A arătat cu degetul spre el, de parcă aşa îl punea la punct. Mi-aş fi dorit să am asemenea autoritate în preajma lui, dar până şi camera asta părea prea mică pentru el. Dacă se ridica pe vârfuri, părea capabil să atingă tavanul cu capul.

— Îmi pare rău, Dalia, jur că nu am ştiut, dar nu te forţez să rămâi dacă te simţi inconfortabil. Jason a spus că vrea să plece şi el cu tine, nu te lasăa singură, poate vă cazați la un hotel de prin apropiere.

Nu îmi surâdea prea mult ideea, Jason nu era acum cea mai potrivită companie, aş fi preferat liniştea singurătăţii, dar orice – oricine – era mai potrivit acum, comparativ cu monstrul de lângă mine.

— Sigur, o să decid pe drum. Am dat din cap, zâmbind, încercând să nu fac vreo scenă şi să îi provoc şi mai multe regrete. Deja se învinovăţea, o citeam pe chipul ei.