„ Dragă jurnalule,
Azi s-a împlinit un an de la.. Moartea părinţilor mei. Mă simt groaznic, nu pot să-mi scot din minte faptul că eu sunt vinovată de moartea lor. Dacă nu aş fi plecat la petrecere şi aş fi rămas acasă cu ei nu aveau de ce să vină după mine.
Fratele meu, ei bine.. S-a schimbat: nu mai merge numai prin baruri şi deci nu mai aduce toate femeile alea acasă, nu mai e aşa stresat.. Da, s-a schimbat.
Eu, pe de altă parte, sunt aceaşi. Însă azi, azi va fi diferit. Nu voi mai fi fata ai cărei părinţii au murit, nu voi mai fi biata fată care plânge mereu. Nu, nu voi mai fi aşa.. Azi voi reveni la viaţa mea normală, fără să mă mai gândesc la ei şi o să încerc să mă distrez.
El.. Nu l-am mai văzut din seara de la spital, de acum un an. Nu ştiu cine e şi probabil că nici nu o să aflu vreodată, dar ce mai contează? Oricum nu era decât un ciudat care mă urmărea peste tot. Totuşi, nu pot uita vocea aceea groasă şi sexi când mi-a spus că-i pare rău.. Ehh, nu contează! "
Fata ascunse jurnalul în locul obişnuit de sub saltea şi se îndreptă spre baie. Era gata să înfrunte lumea ca vechea ea. Se săturase ca toată lumea să o vadă drept fata căzută în depresie şi mereu tristă care suferea în tăcere pentru moartea părinţiilor ei, căci de.. Ea încă se consideră vinovată şi pe bună dreptate acum. Dacă ea ar fi stat cuminte, acasă în aceea noapte părinţii ei nu erau nevoiţi să se ducă după ea şi astfel acel accident teribil ar fi rămas doar un vis pe care l-a avut într-o noapte oarecare.
Ieşi din baie în viteză, îmbrăcată într-o pereche de blugi albaştri, strâmţi şi un tricou alb cu un imprimeu interesant. Coborî scările în linişte, iar când era pregătită să apese clanţa îşi aminti de geanta pe care o uitase în baie. Grăbind pasul până la etaj intră în baie însă ieşi la fel de repede. Scutură capul frenetic gândindu-se că e doar imaginaţia ei; încrezătoare deschise din nou uşa însă o închise cu aceaşi viteză.
' Ce caută tipul ăla la noi în casă?! La noi în baie?! ' gândi tânăra nedumerită. Nu aşteptă o altă secundă că se năpusti în camera fratelui său.
- Cine e ăla din baie? îşi întrebă fata, fratele.
- Ăăm, să înţeleg că l-ai cunoscut pe Shane? îi răspunse fratele ei cu o întrebare. Ştia că urăşte când o persoană răspunde la o întrebare cu o altă întrebare. E inutil să răspunzi aşa, mai bine nu o face..
- Josh, vreau să ştiu ce caută la noi în casă? Te-ai dat pe invers, dragule? îl întrebă amuzată.
- O, dar vai, ce veselă eşti în dimineaţa asta.. Surioară, eşti îndrăgostită? îşi tachinează băiatul sora. Cine-i norocosul? continuă el cotrobăind prin şifonier.
- O, te rog, nu are nici o legătură cu cineva anume. Am decis! exclamă fata zâmbind. O să revin la viaţa mea normală, nu o să mai fiu tipa tristă şi supărată tot timpul iar tu, tu ar trebui să faci acelaşi lucru! continuă fata fără să aştepte vreun răspuns din partea tânărului din faţă.
- Mi-e dor de ei.. spune blondul trist.
- Şi mie.. îl aprobă roşcata la fel de tristă.
Îl privi pentru încă o secundă şi i se aruncă în brațe. Băiatul nu ezită nici o secundă; o îmbrăţişă strâns bâjbâind ceva mai pentru el şi îi mângâie fin spatele. Ştia că sora lui era distrusă din aceea noapte, vina a făcut-o să se simtă mizerabil şi, deşi el ştia că sora lui nu are nici o vină, nu avea ce-i spune căci ea o ținea sus şi tare pe a ei. Se credea mai vinovată ca însuşi cel care a provocat accidentul că doar, în fond, pentru ea erau acolo şi deci totul a început de la ea..
