O priveam prin ochelarii mei cu ramă albastră cum iși arunca cuțitele, cuvintele spre mine cu o violență crudă. Știa mereu unde să atace pentru a câștiga și nu ezita niciodată.
Urechile mele erau chinuite de urletele apăsătoare care ieșeau odată cu reproșurile dezastroase dintre acele buze perfect conturate și cărnoase ale finței care, altă dată, mă săruta cu ele.
Mă simțeam încolțită, simțeam că nu am aer. Știam că trebuie să fiu puternică, să nu-mi arăt rănile în fața vânătorului, dar era greu pentru că rănile erau adânci și cu fiecare reproș se adânceau și mai tare.
Ca de fiecare dată sentimentele mă copleșeau, în ciuda negării mele. Imediat, o lacrimă mi s-a scurs pe obraz, urmată inevitabil și de celelate.
Din acel moment, a început furtuna. Totul a fost o luptă pentru supraviețuire. Ea,ca un șacal veritabil ce era, mă domina cu privirea, iar eu ca o gazelă speriată, încercam să mă apăr de "dinții ascuțiți" prin vorbe,dar in zadar. Orice spuneam, ea mă înghițea, mă înghițea cu alte reproșuri.
Reușisem să mă cert din nou cu acea "fință minunată" la care toti îi spuneau "mamă".
Ca după fiecare ceartă migrenele nu ezitau să apară...
CITEȘTI
O tu, rebelule...
General Fiction,,Adolescenţa nu este doar o perioadă importantă a vieţii, ci şi singura perioadă când putem vorbi despre viaţă în sensul complet al cuvântului."- Michel Houellebecq
