O tu, rebelule...

III. Neadaptată

Oglinda refleta un chip albicios de adolescent aproape trecut. Ochii mari de un chihlimbar spălăcit ascunși sub lentilele sticloase se terminau cu arcuirea genelor impresionant de lungi, fruntea încrețită și pală de trecerea celor 18 ani de sacrificiu existențial avea întipărită sprâncenele de un gălbui conturat manual care exprimau circumspecția față de exemplarul uman reflectat, cearcănele obosite de timp trădau nopțile dedicate artei teatrale și a lecturii in van, între pomeții proeminenți ai feței expresive apărea un nas în vânt ce era prețiosul dar de feminitate al chipului mult prea fraged încărcat de complicitatea vieții contemporane. Buzele uniform de pline își continuau maturitatea precoce a ființei ambiverte ce eram chiar eu- neadaptata lumii exagerat de superficială pentru percepția posibilei apariții a unei ,,creaturi'' ieșite din tiparul pătat de concepții înapoiate și lipsite de esență spituală: egoismul conștientizat tardiv de către uman îmbolnăvește atigerea absolutului.

,,Dacă nu ne adaptăm, murim", dar nu e o moarte frizică sau instantanee, e o moarte lentă, chinuitoare a sufletului hipersensibil care se sufocă în așteptarea unei schimbări colective care încetează să se materializele, apoi eu și cu tine rămânem perplecși, neajutorați, și judecați de ,,normalitatea'' eșuată a societății. Și apoi ce? Apoi sufletul nostru se pietrifică tot mai mult până când se oprește din a mai iubi vreodată.

Mecanizarea umană o întâlnești zilnic între doleanța ta de afirmare și anxietatea universală a individului tipar, mecanizare poți fi chiar tu, deși mândria umană te împiedica la o raționalizare perpetuă a moravului tău inuman. Oamenii care au chipul gri pășesc robotizați pe trotuarele extenuate de grija pământească privind durerea fratelui suferind, fără nici o grimasă. Colțurile goale ale stăzii tale îmbibate în timp povestesc despre schimbare: chipul angelic de altădată se preschimbă într-o disimulare anostă a senzației de fericire, doar oglinda spiritului tău îți reflectă veridicitatea propriei existențe, o existență anostă si nesatisfăcătoare.

,,Îndepărtați iubirea și pământul nostru va deveni un mormânt." - Robert Browning