Un nou început

51 7 0
                                    

Am ajuns acasă bine, iar corpul meu refuza orice fel de șoc. Tatăl meu veni la mine, am crezut că era vorba de altă inspecție, dacă mă simt bine și tot ce era. Am greșit, era vorba de ceva mult mai important. Tata își drese glasul și vorbi blând.

-Se pare că Dallas nu e pe placul tuturor.

Eram confuză, nu înțelegeam la ce se referea până când nu a intrat în casă. Sunt o persoana anti-socială, nu îmi fac prieteni ușor, de fapt, nu prea am prieteni, exceptând-o pe Rosalie. Rose e prietena mea de când mă știu, am crescut împreună, am învățat împreună, am făcut tot împreună. E înaltă, blondă, palidă la fel ca mine și incredibil de frumoasă. Picioarele mele fugiră singure în brațele ei.

-Nu îmi vine să cred! Ai venit aici, imposibil, am strigat eu extaziată.

-Am venit, și nu o să scapi de mine prea curând, mi-a șoptit ea în ureche cu un râs înfundat.

M-am uitat la tata și apoi la ea. Rămânea, rămânea aici, în Seattle, și când credeam că nimic nu poate deveni mai frumos.

-O mică nedumerire, ea unde va sta, am zis eu adresându-mă lui Nate.

-Chiar aici, în fosta cameră a mamei tale, sper că e ok.

-Ok? Glumești, am răbufnit eu. Este nemaipomenit, tată mă faci să ador locul acesta mai mult decât ar trebuii.

Am râs toți trei, holbându-ne unii la alții.

-Deci, eu vă las fetelor, trebuie să ajung la muncă având în vedere de mica ta escapadă.

-Te iubesc, Nate, ne vedem diseară.

Tata plecă iar eu și Rose ne instalarăm în camere, liniștea domina dar cum ea era mai nouă pe aici se hotărî că ar trebuii să știe ce s-a întâmplat până acum.

-Spune tot, mi-a zis ea.

-Adică? I-am replicat eu.

-Haide, care e treaba aici? mi-a zis ea glumeață.

-Sinceră să fiu, asta încerc și eu să îmi dau seama.

-Tris, fii serioasă, orice ar fi, pot să îmi spui, serios.

Era ca o binecuvântare că era aici, și vroiam să îi spun tot ce se întâmpla, dar nu eram încă sigură de nimic. De Alex, sau de Robbie, totul era în ceață, și cum aș fi putut să îi dezvălui ceva ce nici eu nu știam?

-Serios, totul e plictisitor pe aici, doar ploaie și școală, probabil de asta am vrut să fac pe interesanta la înot.

-Asta vroiam să te întreb, de ce ai face așa ceva? Și serios, muncitorii? Asta sună a clișeu... .

Adrenalina îmi pulsa în sânge. Ce ar fi trebuit să îi spun? Păi știi, de fapt e mai complicat, un tip pe care nu îl cunosc câtuși de puțin m-a salvat, având în vedere că ziua trecută menționase că nu ar suporta să mi se întâmple ceva, ah da, și m-a mai și mințit, dintr-un motiv inexplicabil. Perfect normal. Nici eu nu puteam înțelege asta, dărămite ea.

-Habar nu am, presupun că Seattle-ul schimbă oameni, am zis eu amuzată.

-Ce ar fi să scăpăm puțin prin oraș în seara asta? Mi-a sugerat ea.

-Sună o idee buna, am aprobat eu. Și, motocicleta mea așteaptă în spate, îmbracă-te și haide.

-Ok, imediat.

La cum o cunosc pe Rose, o primă apariție pentru ea într-un oraș nou nu e ceva des, deci îi va lua ceva să se pregătească. Am așteptat-o răbdătoare, gândundu-mă la ce variantă de poveste aș putea să îi mărturisesc. Alex. Sigur Alex. Sinceră să fiu, nu simțeam acel fel de atracție față de Alex, și m-a bulversat sărutul lui, totul a fost.. dintr-odată. Rose a coborât iar eu am pornit motocicleta, am luat căștile și am plecat. Sentimentul pe care îl aveam când eram cu ea era minunat. Era ca și cum cineva ar fi fost în stare să încaseze bătaie în locul meu, și deși sună primitiv, asta simțeam. Mă simțeam în siguranță cu ea deoarece era singura persoană în care chiar aveam încredere, pe lângă ai mei.

Am fost într-o cafenea destul de cunoscută, ceea ce puteam spune după mulțimea de oameni dinăuntru. Aerul era închis iar fumul de țigără domina încăperea. Nu mă deranjau persoanele care fumează, deși eu nu o făceam, iar Rose.. exact ca mine. În încăperea înghesuită am zărit, mirată o față cunoscută. Robbie Eaton. Și nu era singur, mai era cu încă 2 băieți, pot spune că amândoi de o vârstă apropiată. Nu îi cunoșteam, dar unul a venit înspre mine. Era superb, exact ca fratele său, dar ceea ce îmi atrăgea atenția la el erau ochii săi de-a dreptul cuprinzători, frumoși și orice îi putea descrie.

-Salut, mi-a spus el pe un tos prietenos. Numele meu este Jake, Jake Eaton.

Stai, ce? Alt Eaton? Alex menționase doar 2 frați până acum, o fată și un băiat, oare se înșelase?

-Hei, numele meu este Tris, am spus eu distantă.

-De ce nu vi să stai cu noi,m-a întrebat el luându-mă de braț, fratele meu ar fi încântat.

-Nu sunt atât de sigură de asta, am murmurat eu. Plus, sunt aici cu cineva, am adăugat eu arătând cu degetul spre Rose care înghețase și se holba aproape cu gura deschisă la cei trei băieți.Celălalt băiat veni și el înspre mine, părea amuzat iar în fundal l-am văzut pe Robbie cum își punea mâinile pe față, acoperindu-și ochii.

-Hei, spuse el vesel. Numele meu este Chase, Chase Eaton. Având în vedere că îmi cunoști frații, nu puteam fi lăsat pe dinafară. De ce nu ai sta cu noi în seara asta?

-Minunată idee, rosti Jake. Nu e ca și cum nimeni nu a sugerat asta, haide Tris, și adu-ți și mica prietenă, pare cam pierdută.. zise el râzând.

M-am întors spre Rose, implorând-o să găsească o scuză să ieșim de aici, dar tot ce a făcut ea a fost să vină înspre mine și să aprobe ce spuneau Jake și Chase. Minunat!

Nici nu am avut timp să îmi pun gândurile în ordine și o mână mă apucă de un braț iar alta de celălalt. Acum chiar că sunt orbită de o ceață densă și nu mai înțeleg absolut nimic... .

InsideUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum