Inside

Triplu Eaton

Ziua a trecut incredibil de repede, iar eu stăteam singură în camera mea, Rose era plecată la aeroport să își mai ia câteva bagaje pe care i le trimisese mama ei iar Nate s-a oferit să o ducă. Eram singură în camera mea, ascultând niște melodii ce mă calmează mereu, chiar dacă au o tentativă rock.

O pală ușoară de vânt intră în cameră iar eu am observat geamul și ușa deschisă. M-am dus să închid ușa, și întorcându-mă am dat nas în nas cu o pereche de ochi albaștri, imaculați!

-Chase, am strigat eu din toți rărunchii. M-ai speriat de moarte, la naiba!

-Scuze, nu am vrut, ok? Mi-a șoptit el parcă făcându-mă și pe mine să cobor vocea. Doar că, îmi era dor de tine, și nu a fost deloc frumos cum ne-ai gonit ca pe niște câini azi dimineață!

-Ce parte din „lăsați-mă în pace" nu înțelegi?!

-Păi, azi dimineață când te-a dus Robbie nu părea că vrei să fii lăsată în pace.. murmură el indignat.

-Of.. capitulez eu. Ce vrei? L-am întrebat plictisită.

-Vroiam doar să te văd, spuse el zâmbind, ți-am zis că mi-a fost dor de tine! Zise el plin de veselie.

-Acum că m-ai văzut, ce ar fi să îți iei tălpășița din casa mea? Am zis ușor nervoasă.

-Teoretic, să știi că părinții mei dețin aproape tot orașul, deci s-ar putea ca și acesta să fie pământul nostru.

-Practic, eu locuiesc pe pământul ăsta, deci stai în partea ta de oraș, ok? Și pe deasupra, zici că ai venit aici să mă enervezi! Și cine naiba sunt părinții tăi, de dețin atâta pământ?

O urmă de ezitare se simți în vocea lui, iar cum răspunse iar fața i se crispă.

-Nici noi nu știm, sunt foarte distanți cu noi și nu pot să zic că avem o relație părinte-copil perfectă.

-Oh, nu știam, îmi pare rău.. am zis tristă de răutatea de care dădeam dovadă.. poate el era un tip grozav și eu nu aveam răbdarea să îl descopăr.

Liniștea învălui următoarele minute în timp ce eu îmi puneam căștile înapoi pe urechi iar el se așeză pe un fotoliu. Eu mă holbam în telefon dar îi simțeam privirea pe mine, puteam să jur că nu m-a scăpat o secundă din ochi. În timp ce schimbam melodia, l-am simțit mișcându-se, apropiindu-se de mine, studiindu-mă atent ca pe un exponat rar de la muzeu. M-am încordat când el se apropie mai mult de un metru de mine, iar el văzu asta.

-Într-adevăr, frumusețea ta este izbitoare, spuse el încet.

Pe spatele meu luară naștere furnicături și o senzație de rău îmi acapară gura. Deja am auzit din gura acestor frați că sunt frumoasă, dar de ce.. ? Vroiau doar să mă facă să le cad în plasă și după să se joace cu sentimentele mele până amețesc de tot? Nu aveam de gând să las așa ceva să se.. mâna mea fu luată prin surprindere și fără să îmi dau seama se odihnea pe pieptul lui Chase care acum se uita la mine parcă admirând o pictură faimoasă. Eram amândoi în picioare într-o imbrățișare, deși acum o secundă el era pe fotoliu iar eu pe pat.. sau o fi trecut numai o secundă? Ori gândurile mele mă ținuseră ocupată minute? Nu mai știam nimic decât că ochii albaștrii ai lui Chase și zâmbetul său mirific stăteau la numai 10 centimentri de mine. M-am blocat, și nu știam ce să fac.. pur și simplu mi-am lăsat ușor capul pe pieptul lui, el fiind mult mai înalt ca mine, de altfel ca și frații lui. I-am șoptit:

-De ce faci asta..?

-Ce fac? Mi-a întors el șoapta.

-Asta.. mă ți în brațe aici.. în camera mea, când știi că nu vreau să am nimic de a face cu familia voastră..