Number 7

Capitolul 2- Evadare

Termin in sfarsit bagajele pentru plecare . Ma uit la ceas si vad ca e aproape ora 17:30, mai am timp 10 minute pana vin nenorocitii aia sa ma ia de aici. Huh, cine ar fi crezut ca vreodata se va ajunge la asta, dar uite ca viata iti rezerva si cate un lucru rau atunci cand o duci prea bine . E un fel de lege a vietii.

Dar nu am sa stau sa ma plang , ci o sa merg inainte .

Ma schimb intr-o pereche de blugi scurti mov si roz din denim , un maiou pe care scrie "normal people scare me", o pereche de tenesi DC negri si ochelari de soare Ray-Ben pentru ca nu am chef sa-mi vada cineva cearcanele. Nici nu ma mai deranjez sa-mi fac machiajul pentru ca sunt prea obosita si lenesa , mai mult lenesa .

Arunc o ultima privire in jur , apoi ies incetisor, in timp ce inchid usa in urma mea.
Incerc sa fiu puternica in ciuda faptului ca nu mai am pe nimeni pe care ma pot baza. Nimeni care sa ma inteleaga. Rose a fost mereu acolo cand am avut nevoie de ea , asa cum am fost si eu la randul meu.

Oh, Rosie , imi lipsesti atat de mult...

Cobor scarile exact atunci cand melodia enervanta a soneriei . Urasc sunetul asta.

Se pare ca a venit vremea.

Pe usa isi face aparitia o femeie tanara, inalta, parul roscat si foarte slaba. Anorexica as putea spune. Ochii ei albastrii iasa foarte bine in evidenta din cauza culorii parului. Imi zambeste incurajator si spune:

"Eu sunt Lissa Hathway, directoarea adjuncta a taberei... Sunt aici..."

" Nu-mi pasa , vreau doar sa termin odata cu toate astea, deci sa mergem!"

" Ai sa-mi lipsesti, scumpo." imi spune mama, iar eu pufnesc intr-un ras sarcastic.

"Sunt sigura.. Daca ti-ar fi , nu m-ai trimite departe de casa."

"Crede-ma , scumpo. E spre binele tau, ei o sa te ajute sa te faci bine, apoi cand te vei intoarce , totul va fi normal ca si inainte." spune pe un ton cat se poate de calm, ceea ce ma face sa ma enervez.

Normal? Cum poate sa spuna una ca asta?
Cum sa fie totul normal cand doar la cativa metri sub pamanta, Rosie zace fara pic de viata.

"Mama, deschide ochii si priveste in jur, nimic nu o sa mai fie ca si inainte. Eu voi pleca acum, dar cand iti ved da seama ca tot ceea ce faci , e gresit ... Va fi prea tarziu!" ii explic clar faptul ca nu mai am de gand sa ma intorc.

" O haide, Ember. Nu face din tantar , armasar . Te vei face bine, ai sa vezi, iar vacanta va trece cat vei clipi si te vei intoarce acasa."

Daca ea crede ca ma voi intoarce acasa dupa toate astea, se inseala amarnic. Iar in ce priveste vacanta, sunt sigura ca va trece, fiindca nu am de gand sa merg in tabara aia idioata.

Imi trebuie doar un plan.

Unul bun.

"Haide, Ember , trebuie sa plecam." spune roscata.

"Adio , mama, bucura-te de vacanta... Sunt sigura ca tu si tarfa ta cu doua fete , nu-mi veti duce lipsq deloc , ba chiar va veti distra de minune."

Si cu asta am iesit pe usa, fara sa mai privesc inapoi de aceasta data.Daca o fac, sunt sigura ca apoi voi avea unele remuscari si in cele din urma , voi claca.

In fata porti ne asteapta un barbat mai in varsta, probabil un alt profesor. Sta sprijinit de portiera unui SUV negru . Clar el va fi profesorul autoritar care vrea ca toata lumea sa joace dupa cum canta el.
Bine ca nu voi apuca sa am de-aface cu el.
"Stai in spate, dar nu te fa prea confortabila pentru ca nu o sa mergem prea mult. Trebuie sa mergem la gara de nord, de unde vom lua trenul spre Montana.