Prolog

48 4 4
                                    

Am văzut cum totul se întunecă pentru un moment. Am încercat să respir, dar plămânii parcă îmi erau scufundați în lavă vulcanică. Panica începea să mă cuprindă în brațele ei prea tare. Mi-am rotit privirea prin încăpere și nu pot să cred că am ajuns din nou aici, neajutorat. Skye nu era de găsit. Dar știu că de data asta nu voi mai avea un așa noroc.

Ușa de metal s-a deschis, făcându-mă să mă cutremur. Știam cine e ființa din fața mea, însă nu voiam să îi dau dreptate brunetei. Nu are cum... Nu poate fi...

- De ce?

- Pentru că știi prea multe.

Acea frază mi-a închis gura. Brusc, am simțit o țeavă lungă proptită de tâmpla mea. Un sunet pe care abia l-am auzit și am picat în uitare. Dulce uitare...

Moon #Wattys2015Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum