Moon #Wattys2015

003

M-am rotit pe călcâie, pornind spre persoana care a intrat tiptil, închizând ușa în urma ei ușurel, crezând că dorm. Am făcut doi pași mari și m-am aruncat cu toată puterea spre atacator. Impactul cu ușa ne-a zguduit pe amândoi. Mi-am ajustat vederea și am privit persoana ce stătea lipită de corpul meu încins de la adrenalină. Pieptul meu se ridica agitat, lovindu-se de pieptul fetei din fața mea. Toate simțurile erau în alertă, analizând ființa confuz. O fată destul de palidă cu ochii mari ca două cuburi de gheață mă privea cu răceală. Are părul negru ca noaptea fără stele, iar înălțimea ei era mai mică ca a mea, reușind să o privesc de sus. Cârlionții mei au decis să nu mă asculte chiar acum, căzând pe fața ei. Fără să realizez am prins-o de încheieturi, uimit de grosimea lor aproape inexistentă. Reușeam să i le cuprind cu degetul mic și cel mare. Nu simțeam niciun fel de teamă radiind dinspre ea, mimând nicio reacție la faptul că aproape mă urcam pe ea. Arăta că este obișnuită cu băieți care o asaltează din diferite motive. Era ucigător de atrăgătoare cu pistruii ce îi acopereau ușor fața în diferite locuri precum nasul și fruntea. Nu părea să fi fost ținută în chinuri de oamenii care m-au răpit, arătând neșifonată, deloc rănită. Ba chiar și machiată. Avea o linie subțire, arcuită de tuș, dându-i un aer intimidant ce îmi spunea să mă dau mai în spate. Glasul cunoscut s-a auzit din spatele ușii, probabil intrigat de sunetul bufniturii.

- Ești bine acolo?

Tăcerea ce plutea în aer, mi-a zbârlit părul de pe ceafă. Ceva îmi spunea că fata putea să scape de mine în orice secundă cu un singur cuvânt sau mișcare. A lăsat să îi scape un șuierat ce mi-a acoperit bărbia cu aer cald pentru câteva clipe. Respirația ei mirosea a mentă, făcându-mă să îmi îndrept privirea spre buzele ei. Arătau ca două petale subțiri, catifelate, parcă invitându-mă să le ating. A vorbit pentru ultima dată, vocea ei rezonând hotărâtă în spațiul mic al cămăruței în care sunt captiv.

- Totul e ok. Nu crezi că pot să mă descurc?

Avea un ton la fel de rece ca privirea. Mi-l puteam imagina pe omul din spatele ușii, clătinându-se doar la auzul vocii ei.

- Ai de gând să te miști sau trebuie să o fac eu singură?

Și-a ridicat chipul spre mine. Era mai mică de statură, însă mă simțeam ca un pitic sub ochii aceia de sticlă. Fără niciun efort, și-a eliberat încheieturile sub atingerea mea, mutându-le pe pieptul meu. Știam că vrea să mă împingă, așa că i-am ușurat treaba, făcând câțiva pași mici înapoi. Aproape am căzut în contact cu patul, redresându-mă în ultima secundă. S-a uitat plictisită spre mine. La o a doua examinare, am observat că scăpase pe jos niște haine, mai mult ca sigur din cauza abordării mele neașteptate. S-a aplecat grațioasă, le-a apucat și mi le-a întins. Am apucat hainele fără să o mai ating, dând din cap în semn de mulțumire. Voiam să vorbesc cu ea, dar sunetele nu păreau să vrea să îmi părăsească gâtul. Cerul acela albastru părea să îmi penetreze jadul ochilor. Nu făcea nimic în afară de a mă privi. Nici nu știu dacă mai respira, făcându-mă să mă îngrijorez pentru ea. S-a rotit tăcută, deschizând ușa și dispărând din încăpere. Mi-am întins brațul rapid, dar era prea târziu. Am clipit, întrebându-mă dacă a fost reală. M-am trântit pe pat epuizat de prezența ei, chiar dacă a fost scurtă. Am tras aer pe nas, amestecat cu un parfum: Little Black Dress. Mi-am adus aminte de eșarfa albastră ca ochii ei ce era îmbibată în aroma sexy a parfumului. Se pare că proprietara nu e o babă uscățivă, ci o femeie după care se întorc bărbații pe stradă. Mâna mea s-a dus la bestia ce părea că iese din cușca pantalonilor mulați. Nu pot să cred că reacționez atât de repede la o străină. Am lovit patul frustrat, urmând să înhaț hainele primite. M-am strâmbat când am văzut pantalonii gri și un tricou simplu alb. Privind speriat spre umflătura din pantaloni, am scos un sunet exasperat. Mi-am aruncat tricoul gri și pantalonii mulați spre ușă, schimbându-mă rapid. După ce am scăpat de ținuta incomodă, am răsuflat ușurat. Hainele miroseau minunat, cu etichetă de firmă. Am aruncat o privire scurtă spre fereastra care anunța miezul amiezii, înainte să aud scârțâitul cunoscut. Nu m-am întors să văd cine e, pentru că, într-un fel, îi simțeam prezența glacială. Am auzit un sunet dezgustat când s-a împiedicat de hainele aruncate în calea ei.