A doua zi la şcoală eram cu totul altă persoană. Am intârziat la prima oră deoarece am fost acasă la Jessica, sau cum ii spun eu, Jess.
Eram in fața uşii, ştiind că am intarziat încercam să caut o scuză. Dar între timp mi-am dat seama că nu imi pasă ce va spune profa'. Am dat buzna in clasă, fară să-mi cer scuze pentru întârziere fară a saluta... fără a spune nimic.
Profa' : Bună ziua şi ție domnişoară Beatrice.
Eu: -Da , bine, cum spui tu.
Profa' : Cam nepoliticoasă in dimineața asta.
Mă aşez în bancă lângă Mark , fără să spun nimic.
M: Betty , ce ți s-a întâmplat?
Eu: Nimic. Nu-ți pasă ție.
M: Ba îmi pasă, eşti cea mai bună prietenă a mea...
Eu: Am fost, Mark.. acum sunt una de a lor .
Şi m-am uitat, zâmbind, la Jess şi Chriss.
După ore am aşteptat-o pe Jess in fața liceului. Dar apare Mark.
M: Betty , nu este bine ceea ce faci!
Eu: Fac ce vreau , Mark. Nimeni nu mă poate opri.
M: Dar te distrugi , te-ai schimbat şi incep să cred că e vina mea.
Eu: Dacă nu erai atât de ocupat să-mi ascunzi unele chestii nu mai eram aşa. Acum scuza-ma, trebuie să plec.
Ştiam ca Mark are dreptate, dar nu am vrut să-l ascult. Am plecat acasă să mă pregătesc de club.
Am ajuns acasă, mi-am facut un duş, am luat o cămasă pe mine şi m-am întins în pat. Am dormit două ore iar cand m-am trezit mama nu era acasă aşa ca am reuşit să fumez in dormitor. După ce termin un pachet l-am sunat pe Mike sa imi aducă nişte Maria.
Mike: In 10 minute ajung la tine acasă... pregăteşte-te.
Nu mi-am dat seama la ce s-a referit cănd mi-a spus să mă pregătesc. Asa ca nu am facut-o. Purtam doar o cămasă largă, subtire
Mike ajunge in fața casei mele şi imi dă sms. Ii deschid uşa iar acesta intra in casă. Când mă vede ii apare un zâmbet pe față.
Eu: Mi-ai adus ce ți-am cerut?
M: Da, poftim.
Eu : imi da un pliculet si pleacă.
Trebuia să mă fi sunat Jess până acum.
Dar.. Jess a uitat de mine. De suparare am luat o supradoza de Maria... care ... nu m-a ajutat prea mult.
"Betty, trezeşte-te. Te rog, te implor , deschide ochii !" Era vocea lui Mark, dar ... eram inconştientă, il puteam auzi, dar nu-i puteam răspunde, nu-l puteam vedea... eram , moartă? Nu ştiu.. poate că doar eram in comă.
Deodată aud sirena Ambulanței si pe Mark plângând.
Am ajuns la spital şi medicii făceau tot posibilul să mă salveze. Da , eram in comă, am auzit un medic când a spus asta.
Mă ridic din patul de spital.. dar trupul meu inca era acolo, in aparate... Mark statea lânga mine , mă tinea de mână si plângea.
Eu: Mark, imi pare rău , trebuia să te ascult, nu trebuia să mă imprietenesc cu Jessica si cu Chriss. Te rog , iartă-mă.
Dar nimic. Era ca şi cum Mark nu mă putea auzii. Nu mă puteam intoarce inapoi. Am iesit din cabinet lăsându-l pe Mark si trupul meu acolo. Era un "tablou" oribil .
