Vedeam cum trece timpul, nu prea mai aveam ce face... Ştiam că nu mai am mult până să spun adio celor de aici, de pe lumea aceasta. Plimbându-mă prin cartierul in care am locuit,o văd pe mama ieşind grabită din casă. Mi-am zis că trebuie să o urmaresc, nu părea prea fericită.
Se indrepta către cimitir. Ajunsă acolo, mama scoate o lumanare pe care scria "18". O doamne!?! Azi este ziua mea! Uitasem complet de asta! Majoratul....
Mama incearcă să aprinda lumânarea dar eu suflam in ea.
Mama: Betty, lasă-mă să aprind lumânarea asta! Măcar atât pot face! Ştiu ca nu am fost mama perfectă, dar am incercat, crede-mă! Şi ştiu că te-am supărat de multe ori şi nu am fost mereu lângă tine, dar să ştii ca te iubesc mai mult decât am iubit pe oricine altcineva! Când ai plecat tu, mi-ai luat o parte din suflet şi fericirea mea cu tine! De ce mi-ai făcut asta? De ce ai plecat? De ce m-ai lăsat singură acum? Astăzi trebuia să-ți inviți prietenii la majorat şi să fie o zi specială! Betty ..... copiii trebuie să-şi ingroape părinții, nu invers! La noi de ce s-a intamplat invers?
Spunănd asta, mama a incepe să plângă, şi eu lânga ea. Nu suport să o văd aşa! Vreau să fie fericită!
Intre timp apare si Mark.
M: Bună ziua, doamnă! Sunțeți bine?
Mama: Bună, Mark! Da, sunt bine!
M: A. Okay ...
Mama: Mark, fii tare! Te rog!
M: O să fiu bine, doamnă!
Mama: Ştii că te iubea,nu?
M: Ştiu! Si eu o iubeam! O iubesc!
Intre timp cei doi au plecat, iar eu am fost să ma intalnesc cu Niall.
N: Bună, Betty!
Eu: Bună , Niall! Auzi, m-am gandit mai bine şi da, sigur o să vin in Iad.
Scoate din buzunar o brățară cu nişte cristale roz.
N: La mulți ani, Betty!
Eu: Niall, mulțumesc! Ador brățara asta! Apreciez!
Şi sar spre el şi il imbrățişez strâns .
Ştiu că acest capitol este cam scurt dar nu prea am avut timp să scriu. Promit că următorul capitol va fii mai lung. :* :*
