Poveste unei inimi.

Începutul sfârșitului

Ea , fiind o copila inocenta , s-a îndrăgostit de el , un băiat de 19 ani cu o inima de gheata.
L-a cunoscut la 16 ani , I se părea ciudat ca un băiat sa vorbesca cu ea , nu își găsea niciodată cuvintele , mereu o dădea în bara , dar parcă lui îi plăceau aberațiile ei.
El avea 19 ani când a întalnit-o , a vazut-o și înainte dar nu își făcuse curaj sa îi adresez vreun cuvânt .
Au tăcut și s-au privit îndelung a câteva luni pana când el si-a făcut curaj sa facă primul pas.
Ei îi tresarea inima din piept doar când îl vedea sau îi auzea numele ,și acum mă mira cum inima ei a rezistat asupra atacurilor lui.
Îi vorbea cu aceleași cuvinte normale pe care le auzi de la orice om , dar ea le vedea altfel , I se păreau mult mai dulci spuse de el , avea o alta savoare . Tot ce făcea el era banal , dar ei i se părea extraordinar de parca ar fi neom. Dar așa e cu dragostea , te îndrăgostești și nu poți vedea pe nimeni mai perfect decât persoana pe care o iubești .
El fiind un dur , sub toată duritatea și inima lui de gheata , ținea la ea , o iubea , ar fi făcut orice doar ca sa o vadă și sa o știe în siguranță . Dar nu a arătat niciodată asta , tocmai deasta a pierdut-o.
Nu a pierdut-o repede , ci cu timpul , ea stand și așteptând ca el sa se întoarcă , si-ar fi dat viață pentru el iar el , doar a plecat. Însă a plecat ca sa nu o rănească , a indepartat-o folosind alte fete , alte scuze , alte mesaje , doar pentru a nu o răni. Absurd nu ?
Avea 19 ani , el locuia departe de unde stătea inițial , aici locuia doar în internat pana termina școala. El era din Baia Mare , ea era din Timișoara .Destul de mult pentru doua inimi care bateau una pentru cealaltă . De aceea a indepartat-o , din cauza distantei , din cauza pierderii , îi dăduse o noua șansă , sa întâlnească pe altcineva .
Dar , ea nu vroia pe altcineva. Deși el , a plecat , indiferent , fără vreo tinere de inima , fără rămas bun ,fără nici un cuvânt de spus . Doar a plecat , ca un străin .
Copila zâmbea , dar în interiorul ei se dădea cea mai mare lupta . Își punea întrebări la care nu putea ea sa rapsunda . Își face tot felul de scenarii .Se învinuia constant pentru plecarea lui . Citea fiecare litera din mesajele lor sa vadă unde a greșit . Dar nu a găsit nimic , tot ce făcea era sa se învinuiasca, chiar dacă nu avea nici o dovada ca ea ea de vina , considera ca e mai bine așa . Așa si-a dat seama ca îl iubește , a început sa găsească scuze pentru el , de fiecare data când o ranea.
Se gândea mereu dacă el își mai amintește culoare ochilor ei , la fel cum o făcea ea . La sclipirea pe care o avea de fiecare data când îl vedea , la zâmbetul pe care îl afișa , de fiecare data când se bloca și se purta ca un copil în preajma lui . Încă se gândea la el , deși nu se mai văzuse de luni .Inima ei era tot la el . Însa el , nu m-ai dădea nici un semn de viață ca i-ar mai pasa de existenta ei , era ca la început , doi străini , dar cu inimile aflate la sute de km distanta . Și fiecare bătând pentru celălalt .
A vorbit cu băieți , a ieșit cu ei , a încercat sa îl uite , dar în zadar , deoarece seara când ajungea acasă , el era cel care i se derula în minte . Ochii lui mari căprui , parul rebel și castaniu , fata lui perfecta , zâmbetul și rasul cu care a acaparat-o , vocea care îi cutreiera prin minte de fiecare data când închidea ochii. Tot ce făcea împotriva lui , era în zadar .