Escape,if you can!

Jurământul final-SFARSIT

Mi-am deschis ochii purtată de o teama profunda,iar privirea,mi-o rotisem prin jur nestiind unde ma aflu si cum am ajuns aici.Eram in mijlocul unui intuneric infern,iar deasupra mea se cobora rochia alba si imaculata a unei raze de lumina.M-am ridicat alene de jos,intentionand sa inspectez locul,insa cand am facut un pas inainte lumina disparuse brusc lasandu-ma sa bajbai prin intuneric.M-am ghemuit imediat aruncandu-ma jos la pamant,plangand si asteptand din clipa in clipa sa fiu lovita.Insa in ciuda asteptarii mele nu se intampla nimic,ci dimpotriva simtisem cum ma cuprinde frigul iar respiratia mea sacadata începea sa scoată aburi,ca din hornul unui tren. Mi-am ridicat privirea undeva sus vrand sa privesc corpul ce-mi apăruse in fata ochilor,o fata cu parul roz.I-am recunoscut papucii,niste tenisi puma cunoscuti mie,gri,apoi ceva mai sus niste blugi scurți,cu mai mult alb,iar mai sus o bluza sangerie si deasupra un hanorac negru cu o gluga larga pe capul ei.Am putut sa-i observ atent culoarea ochilor desi erau umbriti de gluga ei ce aproape ii acoperea ochii.Culoarea lor era un mov deschis,ce ii facea ochii sa para de sticla,datorita luminii ce i se oglindea in ei iar pupilele erau mici si negre,dadandu-ti impresia prin jurul lor,ca ochii ei erau o visinata,cu putina ciocolata prelinsa in mijloc.Ochii ei ca doua pete de visinata deschisa,ma priveau atent dandu-mi senzatia de teama,o senzatie pe care o puteam descrie cu usurinta,dupa cele intamplate zilele trecute.Parul ei era roz deschis cu nuante roscate,lung pana la umeri,iar buzele ei erau rozalii si ceva mai inchise,pe chip citindui-se ura insa in acelasi timp si iubire. Imediat,ea,isi duse mâinile la cap,si cu degetele ei firave isi dădu gluga jos lasandusi-o pe spate.Eram atat de atrasă de micile detalii vestimentare,si aspectul fizic,incat nici nu observasem ca,undeva in mana dreapta,tinea un pumnal ascutit,i nvartind tacticos intre degete manerul lui.Am privit cateva secunde chipul ei familiar,iar lacrimile mi-au invadat ochii inundandu-mi chipul senin,si umezindu-mi buzele uscate si inghetate de atata frica si frig.Departandu-mi usor buzele am rostit printre lacrimi o intrebare la care răspunsul il puteam gasi in cea din fata mea.

-T......T......Teiola?am intrebat aproape suspinând de dor si durere si in acelasi timp uluita de minunea dăruită mie,si inca o sansa sa o mai pot vedea pe Teiola.

O priveam innocenta,cu o privire pierduta,printre lacrimile trecutului ce imi inundasera intreg chipul.Nu stiam sigur daca e ea,insa hainele tradau negatia situatiei observata si intampinata de mine,caci acelea erau hainele cu care ea,fusese ucisa in seara aceea.O durere profunda,o sageata ce-mi strapunse inima,o usturime nemarginita,ce ma macina de atunci in fiecare seara. Ceva dubios,imi indica sentimentele unei clare vinovății,care nu imi dădeau pace nici chiar cand ma aflam in fata ei fiind gata sa clarific orice lucru.Privirea ei emana atata ura,cât si dragoste,insa sentimentele de ura pradau sentimentele coplesitoare care pe mine ma indemnau sa pot vorbi cu ea.Nu imi transmitea iubire,ci doar o grija profunda de care nu-mi puteam de seamă ce era.Nu cauta sa ne imbratisam sau sa plângem la revederea noastra dupa atat timp de la uciderea ei,ceea ce eu vroiam si imi doream nespus de mult,ci doar sa treacă la acțiune,o acțiune îngrijorătoare,ce ma făcea sa vreau sa fug,iar mai presus de toate ma privea cu ura,in privire transmitandu-mi crudul mesaj "I kill you!".In cele din urma am observat cum se apropie de mine incet cu pasi mărunți,iar in clipa în care era la o distanta favorabilă unui atac rapid,ridica cutitul brusc asteptand doar ultimele mele cuvinte sau probabil doar ultimul meu tipat.Am tresarit speriata apoi m-am grăbit sa aflu ce intentiona.

-C......C......Ce vrei......sa faci?am intrebat lacrimile venindu-mi si mai tare in ochi si facand cativa pasi inapoi.

-Nimic,scumpa mea,chiar nimic.Decat sa simti si tu durerea lamei in contact cu pielea ta......fina......rosti apoi vru sa bage cutitul in mine sarind ca o haotica spre mine. Si da,cu siguranta era Teiola.

Vocea ei era una plapanda chiar daca intentiona sa si-o faca malefică.

-Stai!Nu ma mai ti minte!?Sunt eu!?Jezzie!?Prietena ta de la 6ani!?Ce e cu tine?am tipat punandu-ma cumva si astfel ajungand intr-o pozitie de apărare cu coatele. Mana ei se opri brusc cand auzi cuvintele mele,ma gândeam ca poate stie cine sunt insa imaginatia mea o luase razna cand am vazut cum e gata sa ma taie in bucăți,timp in care nu am mai gandit ca un om normal.