Escape,if you can!

Cu prietenii acasa.

Pătrunsem in casa cu precautie nevrand sa ma auda cineva.In cele din urma privirea mea dadu de un corp intins pe jos in jurul caruia era numai sange si un cutit infipt in el.Il priveam ingrozita,cine stie ce ar fi putut fi.Insa fata trăda faptul ca ar fi putut fi oricine.Era mama mea vitregă!Era mama mea vitrega si inca dădea semne ca ar mai trai.M-am apropiat incet precauta nevrând sa par o nebuna in caz ca as fi sărit si m-as fi aruncat asupra trupului ei urland de durere si plangand.Totusi abia ieșisem din spital.In cele din urma,genunchii mei se indoisera ca doua bete facandu-ma sa ma asez jos iar ea ma privea cu ochii deschisi.Lacrimile imi veneau in ochi si începeau sa imi curgă inconstient pe obrajii albi.

-Brinda......Brinda!am inceput sa strig in timp ce imi inundam obrajii cu lacrimi umezind podeaua.

Ochii ei ma priveau îndurerați fara sa spuna ceva.Am incercat sa ignor acest aspect si i-am scos cutitul din stomac.Ma durea sufletul insa nu aveam ce sa fac.L-am ținut in mana si m-am ridicat de jos plangand si am iesit afara inconstient aplecandu-ma am băgat cutitul in "pamant" si am strigat din toti "plămânii".

-De ce nu ma lasi?De ce?De ce eu?De ce?Lasa-ma odataa!am urlat disperata si m-am ridicat cu o piatră in mana aruncand-o cat de departe am putut.

Jack si Danielle ma priveau speriati uitandu-se din cand in cand unul la altul.Insa eu ignorăm orice semn de intrebare dat de ei catre mine si inca priveam spre cer.In cele din urma mi-am lasat privirea in jos privindu-mi mâinile.Erau patate cu sânge.Insa nu aveam ce sa fac.Am simtit o picatura atingandu-mi usor pielea si mi-am ridicat privirea spre cer.Ploua.Deci.Am cazut jos si am inceput sa plâng si sa zbier ca nebuna strigând dupa cei pe care ii pierdusem.Nu stiam ce sa mai fac si vroiam sa mor.Parca toti cei carora le datoram multumiri ma parasisera intentionat pentru a-mi arata ca depind de ei chiar si cu cei 17ani ai mei de greutăți.Si viata parca mi se impotrivea dar nu avea curaj sa ma părăsească pana si ea,nu avea curajul sa faca nimic!Parca ceva nu o lasa nici macar moartea nu se apropia de mine parca ceva o tinea in loc!

Pana la urma Jack si Danielle se apropiara de mine incet iar eu am simtit cum corpul meu e ridicat iar cineva imi pune mana dupa gatul lui si ma ia in brate.Am deschis ochii si l-am putut observa pe Jack cum ma ținea in brate si ne îndreptăm toți 3 spre casa intristati.M-am lasat in brațele lui oricum ce altceva as fi putut face?Fara nimeni langa mine totul era dus pe apa zambetei.Si mai mult decat atat,viata mea nu mai avea nici un rost.Asta fusese tot ce puteam face insa daca ceva mi-ar fi răpit fericirea care inca o aveam langa mine as fi putut fi in stare de orice.Am fost pusa incet pe pat cu grija de Jack care era destul de demoralizat.Măcar el nu trecuse prin ce trecusem eu......Danielle ma privea de pe scaun iar Jack......ei bine el......stătea intr-un colt al camerei privind in jos întristat.Toate se întâmplasera in scurt timp.Era atat de trist......as fi dat orice sa ii readuc fericirea inapoi......orice......acum te pomenesti ca m-am indragostit......in general chestia asta ma ucidea atat pe interior,sufleteste,cat si fizic de suparare......cand prima mea iubire la 13ani......a facut-o fara mila......

-Jez'esti mai bine?ma întreba Dani oftand indurerata.

Eu priveam inca tavanul nemaivrand sa discut cu cineva.Parca toate prinseseră ceva malefic.Si parca nimeni si nimic nu mai era ca inainte.

-Cred.....

-Imi pare rau pentru tine......iti inteleg durerea......chiar......chiar Nu stiu pentru ce te-am invinovatit la moartea Teiolei......

-Eu stiu!rosti Jack îndurerat lasandu-si capul pe genunchi.

Danielle isi întoarse privirea spre el inconstientă.Il privea indurerata cu mila insa ea cred ca suferea cel mai putin dintre toti 3.

-Jack are dreptate!am rostit închizând ochii si lăsând sa-mi curgă o lacrimă pe obraz.

-Ce?intreba Dani intorcandu-si privirea spre mine.