nu

679 84 27
                                    


23 aprilie

Dragă Jade,


          Ştiucănuştiicăexistdarcrezicăarexistavreoşansă?

          Azi aproape te-ai uitat la mine pe hol. Sunt destul de sigur că te uitai în gol, dar... măcar te uitai în gol spre mine. Adică şi eu sunt doar un simplu gol, trec drept invizibil şi e toată faza asta că sunt un nimeni.Deci da, sunt un gol în prea plinul societăţii noastre. Dar tu poţi umple golul, ştii? Poate ai fi prea mult, dar doamne ce m-ai completa. Asta sună ca o replică dintr-o comedie romantică, în momentul în care toţi devin serioşi şi e faza oh-gata-cu-glumele-eu-chiar-sunt-îndrăgostit. Dar e şi adevărat.

          Încă mai cred că poate avem o şansă. Adică eu, am, poate, ştii,... o şansă cu tine. Probabil e o prostie, dar o prostie e şi dragostea. Mai ales cea de liceu. Atunci când eşti un fraier (fiindcă să fim sinceri, prea puţin ajung să fie populari în liceu), te îndrăgosteşti de o zeiţă a frumuseţii şi chiar crezi că veţi fi fericiţi până la adânci bătrâneţi. Fiindcă liceul e doar o fază (cea mai naşpa), în care consideri că ai viaţa în palme şi ea ţi se strecoară printre degete până la absolvire, iar atunci îţi dai seama că eşti un nimeni, vei rămâne un nimeni şi vei muri un nimeni. Fiindcă până şi cei care sunt CINEVA sunt de fapt nişte NIMENI. Doar dacă eşti un sfânt sau ceva, să se roage lumea la tine după moarte şi să îţi aducă babele duminica japoneze şi colivă. Sau dacă eşti rockstar. Sau scriitor. Sau pictor, sculptor, ceva. În fine. Ce vreau să spun e că ajungi cineva dacă eşti un făr'-de-păcat (prostii, până şi ăl de sus e un păcătos care nu ştie ce vorbeşte) sau dacă eşti talentat. Şi uite aşa îţi moare soarta şi viaţa pe care credeai că o ai în mână, şi ajungi (dacă ajungi) să te căsătoreşti, ori cu o femeie pe care nu o meriţi, ori cu o scorpie care pare să se fi născut din faşe cu atitudine de soacră; şi ajungi să faci copii, şi să îţi iroseşti viaţa pentru bani, ca să îi întreţii şi să îi trimiţi să înveţe, sperând că poate ei nu vor ajunge fraieri ca tine. A, da, şi ai făcut o universitate inutilă care îţi dă o diplomă inutilă şi ajungi să munceşti fix drept ceva cu totul paralel calificării tale, ca mecanic sau spălător sau poştaş sau vânzător sau unul dintre tipii care dau pliante.

          Acum mi te imaginez spunându-mi că sunt un pesimist şi jumătate. Mulţumesc. De aia am nevoie de o rază de lumină cum eşti tu care să îmi picteze negrul în lumină.

          Nicio relaţie de liceu nu merge. Doar dacă te trezeşti că ţi-ai găsit sufletul pereche în primul an. Ăla da noroc. Dar revenind la noi ăştia de toate zilele care îşi târăsc ghinionul în spinare, dacă tu crezi că vei mai avea de-a face cu aia cu care ţi-ai pierdut fecioria în al doilea an, ei bine eşti fraier. Aia se va mărita şi va fi bogată datorită soţului ei, poate şi celebră dacă găseşte un fotbalist sau actor sau manager sau tractorist, pe naiba să o ia, va face copii ai naibii de chipeşi şi talentaţi la enşpe mii de laturi ale artelor sau sportului, iar când o vei revedea în supermarket peste două'j de ani te va saluta în sictir şi se va lăuda cu vai-ce-viaţă-de-vis-am-dar-presupun-că-tu-tot-un-fraier-ai-rămas.

          Dar bine, chestia pe care încerc eu să o spun e că nu îmi imaginez că voi face ceva măreţ în viaţă. Nici nu ştiu dacă voi putea trăi până la absolvire. Dar vreau să te am ca amintire, Jade. Să îmi amintesc că, în liceu, printre pumni în faţă de la cei din echipa de fotbal şi batjocură de la cam toată lumea, am avut parte şi de o lumină divină cu doi ochi căprui, care măcar pentru câteva luni a găsit ceva bun în mine.

          Nu se va întâmpla, cel mai probabil, dar dacă ucid până şi speranţa, atunci ajung să mă ucid pe mine.



P.S.: şi am de gând să fac ceva în legătură cu asta. te voi avea. sau voi încerca să îţi atrag măcar atenţia.

P.P.S.: voi face rost de numărul tău de telefon.

p.p.p.S.: habar nu am ce voi face cu el, dar îl voi avea.

p.p.p.p.s.: vei fi a mea.

p.p.p.p.p.s: anne aia care stă cu tine la chimie a început să se dea pe lângă mine. şi asta e ciudat, fiindcă nu sunt genul de tip de care se îndrăgostesc fetele. şi CRED că e îndrăgostită, fiindcă alt motiv să se dea pe lângă mine nu are. sau nu prea cred că are. dar voi fi îndeajuns de şarmant încât să o aduc acasă, sau să ajung eu la ea acasă, să îi dau speranţe (asta e crud, ştiu, dar eu pe tine te vreau, Jade), să nu fiu chiar un bastard nenorocit, dar în final să îi scotocesc prin telefon pentru numărul tău.

p.p.p.p.p.p.s.: ăsta e un plan destul de bun.

p.-oricâţi p.-s.: voi băga toate notările astea în plicuri. poate într-o zi ţi le voi da. fără motiv. peste vreo douăzeci de ani, când celelalte tipe pe care le-am cunoscut vor fi ajuns bogate şi fericite, iar tu la fel, dar nu în acelaşi gen ieftin şi curviştin.vei fi fericită cu cineva, sunt sigur de asta. nu cu mine, e clar. dar cu cineva care te va merita.dar deocamdată trebuie să fac ceva pentru a face parte din seria de băieţi care au fost cu tine şi, poate, sper eu, care au meritat efortul şi au adus ceva bun în viaţa ta.






n/a: de aici va începe "acţiunea" propriu-zisă, privind propriul lui punct de vedere asupra discuţiilor lor din overjoyed. şi m-am gândit şi răzgândit de atâtea ori încât a ajuns să mă doară şi capul şi am decis că overdosed va avea un epilog epic. şi prin epic vreau să spun o întorsătură de situaţie. nu foarte dramatică, dar diferită. în orice caz, trebuie să vă mulţumesc că aţi continuat să citiţi şi a treia carte, care nu o mai consider doar un spin-off, ci o parte importantă din acţiunea seriei. 

overdosedUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum