Night | vreau sa te cunosc..

Part 2

 O alta zi pe care urma sa mi-o irosesc stand in casa si reflectand la viata mea monotona.  As fi vrut sa scriu..ceva despre iubire. Dar ce stiam eu despre asta? Ce puteam sa scriu despre ceva ce nu experimentasem niciodata? Sau poate ca doar o data, dar nu se numeste iubire adevarata, daca nu e impartasita, ci doar iubire. Cred ca aveam 15 ani, atunci l-am cunoscut pe Brady. El nu m-a judecat, cum o faceau altii, dar nici nu puteam spune ca imi era prieten. Aveam conversatii banale, dar pentru mine insemnau destul, iar uneori ma ducea acasa. Dupa 7 luni in care ma gandeam la el zilnic si abia asteptam sa inceapa saptamana, ca sa il pot vedea din nou la liceu, a plecat. S-a mutat din Denton, in alt oras si desigur ca nu am mai pastrat legatura.

Am trecut peste, dar mereu o particica din inima mea va fi la el. 

Am abandonat ideea de a scrie, si am decis sa ies afara.Nu ieseam des in timpul zilei, dar era innorat, vremea perfecta pentru mine. Mi-am pus niste jeansi negrii, un tricou gri si un hanorac visiniu. Am incuiat usa si am plecat. 

Din nou adia vantul si era o atmosfera posomorata, ca si starea mea de spirit. Nu stiam unde merg, probabil la cafeneaua mea preferata, unde aveau cea mai buna cafea din lume. 

Inauntru era cald, mesele erau patrate, si totul era decorat in culori deschise de mov si alb. Imi placea ca tavanul era din sticla,  dar putea fi si acoperit. Dar in zile ca astea, il lasau asa si puteai sa vezi cerul. M-am asezat la o masa langa geam, iar cand ospatarita a venit, i-am spus "ca de obicei".

Ma jucam cu spuma din cafea, desenand tot felul de chestii cu betisorul, cand a intrat un tip ce mi-a atras atentia. Era inalt, avea parul maroniu, purta un tricou bleu si jeansi negrii. Era frumos. Dar am decis sa nu ma mai holbez, paream penibila. S-a asezat la masa din fata mea, cu fata spre mine. Am lasat privirea in jos deoarece aveam o oarecare teama sa il privesc in ochi. Dar am profitat de momentul cand nu era atent, si anume cand i s-a luat comanda. Avea ochii de o culoare deschisa, nu am reusit sa-mi dau seama daca erau verzi sau albastrii. Si-a aruncat dintr-o data privirea spre mine, si m-am rusinat. Am platit si am iesit fara sa ma uit la masa lui. 

Deja ma indepartasem de cafenea, si am observat ca imi era frig. Da. Desteapta de mine isi uitase hanoracul acolo. Eram gata sa ma fac iarasi de rusine. Mergeam cu pasi repezi, fara sa privesc inainte, deoarece vantul imi arunca particule de nisip si praf in fata. Din nou m-am lovit de cineva.

El: Ai grija!

Night: Nu e doar vina mea! Daca te uitai pe unde mergi, puteai sa ma eviti. 

El: Tu esti cea care si-a uitat hanoracul in cafenea. Veneam sa ti-l dau.

Mi-am ridicat privirea spre el. Era cel care statuse in fata mea. Era mult mai frumos de aproape, prima data am crezut ca are ochii verzi, dar m-am uitat mai atent si am vazut ca defapt erau albastri, cu fire galbene, ceea ce ii facea sa para verzi.

Night: Da..tocmai ma intorceam dupa el. Multumesc.

Mi-a inmanat hanoracul, iar atunci am observat inelul. De el ma lovisem in seara aia.

El: Eu sunt Cezar.

Night: Eu sunt Night.

Cezar: Ai un nume frumos.

Night: Mersi..si al tau e deosebit.

Incepuse sa fulgere si sa tune, iar vantul era puternic.

Cezar: Te duc pana acasa.

Night: Nu e nevoie..

Cezar: Haide.

Am acceptat si am mers spre casa mea. Peste tot erau oameni care se grabeau. De ce sa te grabesti? Oricum ploaia avea sa inceapa oricum. Eu si Cezar eram singurii care mergeau normal, fara sa alerge, iar lumea se uita la noi ciudat. Unii ne aruncau priviri fulgeratoare. N-am inteles niciodata rautatea...si niciodata nu am criticat pe nimeni, chiar daca eu la randul meu am fost. Dar nu am bagat in seama rautatile, atata timp cat eu ma simteam bine in legatura cu ce fac. 

Fara sa sesizez am ajuns in fata casei mele. 

Night: Aici stau eu. 

Am observat ca vremea era din ce in ce mai rea, iar norii incepeau sa scuture picaturi reci de ploaie. Afara se intunecase, deoarece se apropia noaptea.

Night: Poti sa intri daca vrei, pana se opreste ploaia. 

Cezar: Nu vreau sa deranjez.

Night: Stau singura, iar pe mine nu ma deranjeaza, deci hai.

*Din perspectiva lui Cezar*

Am acceptat pana la urma sa intru. Avea o vila modesta, dar decorata cu bun gust. Camera ei era decorata cu alb si bleu, avea un pat de doua persoane cu baltachin alb, un dulap, o masuta de machiaj, dar in mod ciudat, fara machiaje, si un covor mare. Camera nu era nici mica, dar nici mare, era potrivita. Avea doua ferestre mari, cu perdele albe, cu privire spre curte. 

S-a asezat pe pervazul de la geam si a privit afara. Era frumoasa. Avea niste ochi "vulcanici", gene lungi si subtiri, cativa pistrui si un par oarecum portocaliu. Avea gropite in obraji, la fel ca mine, doar ca ale ei erau mai pronuntate.  Si numele ei..Night, nu-l mai auzisem la nimeni pana acum. 

Night: Mama obisnuia sa imi spuna ca atunci cand ploua ,celor de sus le e dor de cei care sunt aici..

Cezar: Frumos spus...unde sunt parintii tai?

Night: Tata e plecat din oras pentru o luna sau doua, iar mama mea a decedat acum 10 ani..

Cezar: Imi pare rau. 

S-a asternut tacerea. Night se uita pe fereastra, iar eu la ea. Parea asa fascinata de furtuna asta.

Cezar: Iti plac furtunile?

Si-a indreptat privirea spre mine si mi-a zambit.

Night: Da, chiar mult. 

Cezar: De ce? 

Night: Pentru ca reflecta exact starea mea de suflet. Mereu mi-am dorit sa fiu cu cineva, si sa stau sa privesc cum ploua..e linistitor.

M-am apropiat de geam, mi-am pus mana peste a ei si i-am zambit.

Cezar: Uite ca acum ai pe cineva alaturi de care sa privesti fiecare furtuna.

Night: Promiti ca o sa vedem fiecare furtuna impreuna?

Cezar: Promit. 

Am privit amadoi spre geam. Picaturile se izbeau de sticla rece, emitand un sunet placut, iar curtea era din cand in cand luminata de fulgere. 

Night: E frumos.. dar cred ca e si mai frumos sa faci asta alaturi de persoana iubita.

Cezar: Da, poate fi.. uite, cred ca ar trebui sa plec, se face tarziu.

Night: E ok, poti sa ramai. Nu pleca pe furtuna asta.

Cezar: Sigur?

Night: Daa, e in regula. Iti aduc niste pijamale noi de la tata.

Am imbracat pijamalele aduse de ea, imi veneau bine.

Night: Nu ai nici o problema daca dormi aici..adica in camera cu mine? Stii nu vreau sa..adica tata poate isi da seama si..

Se tot fastacea, asa ca am intrerupt-o.

Cezar: N-am nici o problema.

Ne-am asezat pe pat, iar ea a lasat o lampa aprinsa.

Cezar: Eu stiu cate ceva despre tine..acum e randul tau sa afli.

Night: Oke.

Cezar: Locuiesc cu parintii mei, dar nu au timp de mine, se ocupa mai mereu cu afaceri. Mai mereu sunt plecati, iar cand sunt acasa sunt cu ochii numai in acte. Prieteni nu am asa multi, deoarece nu prea am incredere in oameni.

*Din perspectiva lui Night*

Night: Am inteles. Mi se face somn. Sting lumina ok?

Cezar: Ok, somn usor.

Sa vorbesc cu Cezar mi se parea cel mai simplu lucru din lume. Ma simteam de parca il stiu de o viata, si ca as putea sa ii zic orice fara ca el sa ma judece. Era diferit..Va reusi sa ma inteleaga candva?