Night | vreau sa te cunosc..

Part 3

Dimineata. Era devreme, puteam sa imi dau seama fara sa ma uit la ceas deoarece in camera inca era racoare. M-am uitat la Cezar, parea asa calm. Cand dormi este cel mai bine, atunci esti linsitit, uiti de toate pentru cateva ore. Eram binecuvantata cu un dar, si anume de a visa ce voiam. Inainte sa adorm ma gandeam la ce as vrea sa visez, si visam. Cand eram copil tot ce imi doream era sa ma vad imbracata in rochii lungi, colorate si crestate cu diamante, iar acum, imi doresc doar sa o visez pe mama sau viitorul meu. 

Cezar: La ce te gandesti?

Night: Heii..la nimic interesant.

Cezar: Pareai pierduta in spatiu.

Night: Da..nu era nimic. Vrei sa mancam?

Cezar: Scuze, eu o sa plec, am stat destul. Baga numarul tau la mine in telefon si ne mai auzim.

Night: Ok.

Am tastat numarul si i-am innapoiat telefonul. Cezar a mers in baie, s-a schimbat si apoi a plecat. Imi placuse mult seara trecuta. Dorinta de a privi cu cineva o furtuna mi se implinise. 

"Ce este dezamagirea? Pentru mine, cel mai oribil sentiment, mai rau decat ura, sau tristetea. Este atunci cand ai asteptari de la o persoana. Ca va face (sau nu, depinde de caz) un lucru, iar ea face exact invers. Ti-ai pus increderea, ai pus totul, iar acel cineva te-a abandonat. Cu ce mai ramai tu dupa ? Cu nimic, pentru ca pusesei totul. Ce poti sa faci mai departe este sa speri; sa speri ca altcineva va intra in viata ta si-ti va lua fiecare particica din inima si o va lipi la loc, bucatica cu bucatica. Dar la un lucru lipit se vad mereu crapaturile. Acestea reprezinta amintirile ce vor fi mereu prezente in tine. 

Dar ce se intampla cand acea persoana a plecat cu tot cu bucatelele inimii tale? Atunci, cineva va aparea si iti va oferi inima lui. Vei fi din nou intreaga, si urmele de dezamagire dispar complet. E bine sa stii ca ai pe cineva care iti vrea binele si ar face orice doar ca sa iti mai vada o data zambetul..chiar este. "

Alesesem sa scriu despre dezamagire, deoarece imi amintisem de Brady. Trecuse ceva timp de cand nu mai vorbisem asa mult cu un baiat.  

*ora 22:00*

Stateam intinsa pe jos, cu fata spre tavan, scriind propozitii cu degetul in aer cand am auzit doua batai consecutive in geam. 

Night:Cezar? Ce faci aici, si de ce nu m-ai anuntat ca vii?

Cezar: Hai jos, vreau sa iti arat ceva.

Am facut intocmai cum mi-a zis, dar nu m-am schimbat. Purtam niste pantaloni scurti negrii si un tricou roz pal. Am incaltat niste adidasi si am iesit.

Night: Ce vrei sa imi arati?

Cezar: Nu aici, hai dupa mine.

Era o noapte calda si clara, afara era multa lume, orasul forfota de zgomot. Am mers de-a lungul strazii fara ca unul din noi sa zica ceva, apoi am cotit pe o strada laturalnica. Denton era un oras mic, inconjurat de dealuri si marginit de un rau maricel.

Cezar: Pe aici, urcam dealul asta.

Night: Glumesti nu?

Nu eram obisnuita cu efortul fizic, dar am reusit intr-un final. 

Night: Imi spui si mie ce facem in varful unui deal, la ora 23?

Cezar: Intoarce-te.

M-am intors. De acolo puteam sa vad intregul oras, plin de luminile felinarelor si ale farurilor de masina.  Deasemenea vedeam si podul ce traversa raul. Era atat de frumos..

Cezar: Aici obisnuiesc sa vin cand am stari de melancolie. E linistitor.

Night: E minunat..eu cand ma simt trista, sau am nevoie sa fiu singura, merg pe campul de la marginea orasului si ma uit la stele.