Afară ploua, toți elevii așteptau cu nerăbdare să treacă ora de matematică, fiind și ultima oră.
Unii priveau cu dispreț pe geam.
Din spatele clasei se aud câteva șoapte.
-Iar plouă! spuse Lorena
-Mie îmi place când plouă, zise Cezar.
-Cum să îți placă ploaia? Vreau să iasă soarele, să ies pe afară!
Profesorul le făcu semn să nu mai vorbească. Mai erau 10 minute până să se sune, dar dintr-o dată dă năvala pe ușă Darren, unul dintre colegii lor. Era plin de sânge și ud leoarcă. Fața lui era albă, de parcă ar fi văzut o fantomă.
Imediat toți au început să țipe și s-au panicat, crezând că este rănit.
Panicat, profesorul îl ia la întrebări.
-Darren, ce s-a întâmplat? Ești bine? Ai pățit ceva?
-Aaa... m... A murit!
-Cine a murit?
-Diana, era întinsă pe jos... Și m-am dus să o ajut, dar errra... înjunghiată! Era prea târziu. A murit în brațele mele.
Unii au amuțit. Alții au început să plângă când au auzit că Diana a murit.
În spatele clasei, cu privirea în jos, mormăi cineva:
-Mdea, și de ce o avea sărăcuțu' cămașa sfâșiată?
Era Mark, cel care stătea mereu singur în spatele clasei cu o glugă pe cap și era considerat "dubios".
