Detectiv Karen începu să ia la întrebări pe fiecare.
-Cezar ai zis că te numeşti, da?
-Da.
-Ia spune-mi, unde te aflai între orele 16.50 și 17.50? Și dacă ai văzut ceva suspect, de altfel.
-Ăă... Păi să vedeţi că... adică eu am chiulit la ora aceea, dar am fost la magazinul de vis-a-vis de liceu, poate să vă confirme vânzătorul de acolo. Şi nu, nu am văzut nimic suspect.
-Am înţeles, mă voi interesa.
După, urmă Irina.
-Ia spune-mi unde te aflai între orele 16.50 şi...
-17.50, da, da, păi eram la ora de franceză, după am ieşit puţin pe hol şi am intrat la ora de matematică. Şi nu, n-am văzut nimic suspect, pot pleca acasă acum?
-Îmi pare rău, dar nu pleacă nimeni până nu vă iau declaraţie la toţi, mulţumesc!
-Mdea, mersi şi eu.
Şi lua D. Karen declaraţii peste declaraţii până, când a ajuns la ultimul elev şi anume Mark.
-Mark, îmi poţi spune unde te aflai între orele 16.50 şi 17.50?
-Păi... eram la ora aceea... Eram la franceză parcă, după am avut pauză şi am intrat la mate.
-Tu de ce minţi, că la franceză nu ai venit?! interveni Antonia.
-Este adevărat, tinere? îl întrebă Karen.
-Pppăi să vedeţi că... Da, am fost afară, dar n-am făcut nimic!
Detectiv Karen îşi scoase cătuşele şi se uita furioasă la Mark.
-Şi de ce m-ai minţit? Clar ai ceva de ascuns, aşa că eşti arestat preventiv pentru omor din culpă!
