Detectiv Karen îşi luă repede telefonul cu ea, arma din dotare şi porni spre locul crimei. Pe drum îşi luă şi o cafea.
Ajunsă acolo, îi sunt prezentate nişte indicii.
-Ce ai pentru mine, Kail? Ceva important sper.
-Eu zic că este destul de important, detectiv. Am găsit arma crimei şi chiar dacă a plouat, am obţinut nişte amprente parţiale.
-Şi? Le-aţi analizat? Vreo potrivire?
-Da, o potrivire în proporţie de 40% cu amprentele lui Mark. Însă am mai găsit un set de amprente dar n-am găsit nicio potrivire în baza de date.
-Ştiam eu că ascunde ceva nemernicul ăla! Ce altceva îmi mai poţi spune, Kail?
-Deocamdată pot să vă mai spun doar că nu am găsit urme de împotrivire pe corpul victimei. După primele constatări aş putea spune că victima îl cunoştea pe criminal, nu pare să se fi împotrivit deloc.
-Hmm... ciudat! Mulţumesc pentru informaţii, Kail. Mă duc la secţie să interoghez iar suspectul. Dacă mai găseşti ceva important, te rog să mă anunţi.
Noaptea trecută, Erica nu a dormit mai deloc şi în momentele în care o lua somnul avea coşmaruri. Părinţii ei se gândeau serios să o ducă la un psiholog, fiind îngrijoraţi din cauză că nu se simţea deloc bine. Aceasta se trezi dimineaţă cu o durere mare de cap şi pentru câteva secunde a avut impresia că totul fusese doar un vis, însă când a realizat că este real parcă s-a afundat şi mai tare în starea de tristeţe.
