Apoi Darren o sărută. Erica s-a înroşit puţin la faţă, însă se bucura că a făcut el primul pas, ea neavând curaj să o facă deşi simţea şi ea ceva pentru el.
Toţi au intrat în clasă când s-a sunat. Aveau muzică, iar profesorul era ocupat, aşa că le-a spus să facă ce vor atâta timp cât fac linişte.
Toate fetele au sărit pe Erica cu o mulţime de întrebări legate de ea şi Darren.
-Ştiam eu că vă iubiţi, mereu vă uitaţi unul la celălalt în timpul orelor, spuse Lorena.
-E drăguţ Darren! Parcă sunt puţin invidioasă că l-ai luat tu, zise Antonia.
Din spatele clasei, Irina se uita la celelalte fete pe care ea le percepea ca fiind "slabe", deoarece cad pradă aşa uşor băieţilor.
-Ce patetice sunt! "Vai, a murit Diana! Vai, hai să-ţi spun că te iubesc şi să ne sărutăm!". "Erica, te iubesc din totdeauna". Vai, vai, vai! Ce vrăjeală...! Nu-mi trebuie mie iubit. Momentan nu am o părere prea bună despre băieţii ăştia.
Între timp, Detectiv Karen a ajuns la secţie. S-a dus direct la Mark care aparent nu dormise toată noaptea şi încă vorbea singur:
-Nu se poate aşa ceva! Nu, nu, nu! Sigur visez!
-Am găsit arma crimei, îi spuse Karen în timp ce i-o arătă printre gratii. Ţi se pare cunoscută cumva? Amprentele tale au fost găsite pe ea. Te-am prins... Nu mai are rost să minţi.
-Ăla este cuţitul lui Bogdan! Amprentele mele se află pe el probabil pentru că m-am jucat şi eu cu el. Sunt nevinovat, credeţi-mă!
-Ia hai să mergem noi la şcoală să facem o reconstituire.
Karen deschise celula, îi puse cătuşele lui Mark şi îl scoase din celulă. La ieşirea din secţie, Mark începu iar să se jure că e nevinovat.
Ajunşi la şcoală, Detectiv Karen îl scoate pe Mark din maşină şi îl duce la locul crimei.
Văzând maşina de poliţie, toţi elevii au sărit repede la fereastră să vadă ce se întâmplă. Imediat au ieşit pe uşă, chiar dacă profesorul a ţipat la ei să se întoarcă în bănci, aceştia au mers afară. Când au ajuns ei, Karen deja începuse să îi pună întrebări lui Mark.
La un moment dat, Erica nu a mai rezistat şi a alergat spre Mark ţipând:
-Nenorocitule! Criminalule! Ai omorât-o pe Diana!
Înainte să fie oprită de un ofiţer, apucă să-i tragă o palmă lui Mark, apoi fugi în braţele lui Darren.
Irina râdea în continuare de tot ce se petrece.
-Bun, acum să continuăm reconstituirea. Unde rămăsesem? A, da... Spuneai că te uitai la cei doi.
-Da, mă uitam la cei doi şi dintr-o dată observ că parcă au început să se contrazică, iar dupa vreo 2-3 minute văd că tipu' o îmbrățișează, sau cel puţin aşa am crezut iniţial. În secunda următoare, Diana s-a prăbuşit pe mine şi, văzându-mă pe mine, tipul a fugit.
-Şi ce s-a întâmplat după aceea? îl întrebă Karen.
-Am fugit repede la Diana, care zăcea într-o baltă de sânge. Înainte să moară a încercat să spună ceva, însă n-a mai apucat.
-După?
-Am fugit repede în clasă, panicat şi n-am zis nimic. Nu mai judecam, eram şocat. Şi chiar înainte să mă ridic să spun ceva, a intrat Darren ţipând că Diana e moartă.
-Hmm... Ia stai puţin! Ce-i cu urmele astea la gât? Spuse Karen în timp ce îi trase puţin de gulerul de la tricou şi văzu că este zgâriat.
-Ăăă...
-Te-am prins! Te-a zgâriat cumva Diana, după ce ai înjunghiat-o?
-Nu, nu, nu! Înainte să moară a încercat să-mi spună ceva şi m-a prins de gât şi m-a zgârgiat. Mă jur ca n-am făcut nimic!
-Da, da, sigur. De data asta nu mai ai ce inventa. Mai aşteptăm şi rezultatele de la autopsie şi vei fi condamnat la închisoare!
