The Hunter

Capitolul 18

-Nu pot sa cred ca facem asta!
-In soapta, Nina. N-as vrea ca unul de genul lui sa vada ca-l urmarim, spun, tragandu-ma mai bine dupa zid.
-A intrat in scara, ce facem? Intreaba Nina.
-Mergem sa vedem in ce apartament intra, pentru a vedea in ce apartament intram si noi, dupa ce pleaca.
-Poftim? Asta-i moarte curata. Poate ar trebui sa-l suni pe Chase.
-In niciun caz, n-am nevoie de ajutorul lui, iar tipul de la telefon mi-a spus sa n-am incredere in el , zic, apoi ies de dupa coltul blocului si intru in prima scara, Nina urmandu-ma.
-Super, bine ca ai incredere intr-un necunoscut misterios si infricosator, pe care-l banuiesti ca te-a urmarit si nu in Chase, tipul cu care aproape ti-ai tras-o!
-Mai incet, Nina! Sunt doar doua apartamente la fiecare etaj, iar el a urcat la ultimul etaj, n-o sa fie asa greu. Si apropo, nu eram nici pe departe, aproape sa mi-o trag cu Chase!

...

-Tocmai a plecat! O informez eu pe Nina, cand il vad pe tipul in negru parasind blocul.
-Poate s-a dus dupa paine, la magazinul de la colt, zice Nina speriata.
-Pare tipul care mananca copii, nu paine la cina. Deci, acum se duce la cresa sa ii fure, spun eu incercand sa par serioasa, dar ma bufneste rasul, la fel si pe Nina, reusind sa mai destind atmosfera .

...

-Cum intram acum? Intreb, stand in fata usii. Chiar n-a fost prea greu sa gasim apartamentul lui, avand in vedere ca celalalt avea usa putrezita si erau lemne batute-n cuie de tocul usii , de-a lungul si latul ei.
-Poate ar trebui sa o daramam, propune Nina.
-Deci, pentru inceput, asta ar atrage prea multa atentie, iar apoi, nici n-ai fi in stare sa o darami. Asta fara sa-ti rupi mana, gatul si cateva coaste.
-Faci pariu? Stii ca am luat cateva lectii de karate, sunt as. Priveste! Zice Nina, apoi ia o "pozitie de lupta " , pregatita sa "atace " usa, dar eu i-o iau inainte, apasand pe clanta si constatand ca usa era deschisa.
-Nu stiu de ce, dar acum am o presimtire proasta, adica in filme, mereu usa e deschisa, dar mereu se lasa cu o moarte inauntru, continua Nina, dandu-mi putin de gandit.
-Lasa filmele, sa intram.

Deschid usa, speriindu-ne putin de scartaitul ei, apoi intru eu prima, pierzandu-ma in intuneric. O aud injurand in barba pe Nina, apoi ma urmeaza.

-Ce-i mirosul asta?
-Mucegai, raspund eu, in soapta.
-Hai sa plecam.
-Nina, du-te tine de sase, ii spun eu, mai mult ordonand.
-Ok, daca se aude o bataie in perete, e liber, daca bat de doua ori, vine cineva, pune ea la punct, apoi iasa din apartament, lasandu-ma singura in bezna.

Pasesc in fata, hotarandu-ma sa ma duc la capatul holului, unde se vedea lumina.

Lumina venea de la o lampa slaba, de pe singura piesa de mobilier din camera. O masuta de ceai.

Erau cateva foi pe acea masa, asa ca m-am apropiat, luand o foaie in mana. Erau niste desene inghesuite pe foaie, desene ce pareau a fii semne. Desene, printre care am gasit si semnul vanatorilor, exact ca si pe pandantiv si pumnalul lui Chase.
Am luat si cealalta foaie, pe care erau trecute niste litere insiruite, formand niste cuvinte total necunoscute mie, intr-o limba pe care n-o stiam.
Ceea ce scria pe foaie, parea a fi o poezie. Un ...ceva asemanator cu vrajile alea din filmele fantasy. Cand sa ridic si cealalta foaie, a treia, am auzit cateva batai in perete.