The Hunter

Capitolul 20-

Deschid seltarul, apoi las cutitul cu care am reusit sa-l deschid, pe jos.
Trag seltarul, lasand la iveala cateva foi, o cutie destul de mare si alte cateva nimicuri, printre care si un carnetel.
Scot cutia, observand ca nu e foarte grea. Cand ridic capacul, traiesc un adevarat soc.

In cutia din noptiera camerei mamei, era...un pumnal identic cu al lui Chase  . Cu acelasi tais. De acelasi marime. Cu acelasi semn ca si pe colierul meu.

Ma uitam de cateva minute la el, nevenindu-mi sa cred ca mama are asa ceva. Mai multe intrebari imi navaleau in cap.
De unde are mama asa ceva? Stie ce e? Era si ea vanator de demoni? Inca este? Tata stia? De asta ne-a parasit?

Dar cel mai important, de ce mi-a ascuns asta?

...

-Nu-mi vine sa cred.
-Ma simt tradata...
-Inca nu-mi vine sa cred ca mama ta, Nora, este...vanator de demoni sau ce-o fii ea, spune Nina, uimita.
-De ce mi-a ascuns asta? De ce nu mi-a spus? Intrebam eu, inca simtindu-ma ciudat la gandul ca mama ar putea fii vanator. Vanatoare.
-Ce o sa faci acum?
-Acum, mai mult ca niciodata, trebuie sa aflu adevarul, ii raspund Ninei, hotarata.
-Si cum se presupune ca il vei afla? Intreaba Nina, neincrezatoare.
-Voi vorbi cu cineva care stie totul, spun, apoi ma ridic de pe banca.

...

-Ce cauta o domnisoara ca tine, aici? Intreba un tip pletos, cand m-a vazut intrand in bar.
-Du-te dracu'! Scuip tare si raspicat, apoi, ca si prima data cand am venit aici, cobor in sala de poker. Doar ca de data asta, mult mai hotarata sa plec acasa stiind adevarul.

Nici nu cobor bine scarile, ca-l vad pe Chase stand la ultima masa, cu inca trei tipi.
-Papusa, pupa-mi cartea, vreau sa am noroc! Tipa un barbat, sigur beat, de la a doua masa de poker, atragand atentia tuturor asupra mea. Chiar si a lui Chase, care cum ma vede, face o fata dura, apoi se intoarce spre tipi .

Vazand ca nici macar n-are intentia sa vina sa vorbim, decid ca ar fi cazul sa ma duc eu la el.

-Trebuie sa vorbim, spun sec, ajungand in spatele lui.
-Nu acum.
-Ba da, acum!
-Pleaca acasa.
-Nu ma duc nicaieri, vreau sa vorbim, e ceva important.
-Ba da, te duci la intalniri in patru, mai nou, murmura Chase, inca neprivindu-ma.
-Poftim? Ce tot indrugi tu acolo? Te referi la Eliot?
-Hmm...Pleaca. Si nu mai veni aici. Niciodata. E periculos.
-Periculos? Ce-ti pasa tie de siguranta mea? Spun eu, lovind cu piciorul masa de poker.
-Iubire,daca mai faci asta o data, promit ca o sa "te joc " o tura, zice printre dinti, unul dintre barbatii de la masa. Nu trec cateva secunde, iar Chase il pocneste pe tip, in falca, aceasta scotand un zgomot ca de rupt. Dupa ce isi da seama ce tocmai s-a intamplat, tipul se ridica, incercand sa-i intoarca pumnul lui Chase, dar se trezeste cu o alta lovitura, de data asta in stomac, ce-l pune la pamant.
Al doilea jucator de la masa sare la gatul lui Chase, luandu-l prin surprindere cu un pumn in ochi. Normal ca, vazand asta, si simtind-o, Chase se ridica in forta, aplicandu-i o ploaie de lovituri, peste tot. Barbatul abia mai misca, iar restul oamenilor din incapere n-au indraznit sa se bage.
-Chase! Gata! Ai castigat! Lasa-l in pace! Tip eu, tragandu-l de maneca.

...

-Ce-i in capul tau? Intreb eu, punandu-i punga cu gheata pe ochiul vanat.
-Era oricum un idiot.
-Si al doilea?
-Si el, raspunde sec, dand jos punga rece.
-Inceteaza sa mai bati pe toata lumea care te supara.
-Inceteaza sa-ti mai bagi nasul peste tot, astfel facandu-ma sa-i bat pe altii, spune el, asezand punga pe masa din bucataria mea.
-Deci e vina mea, spun dandu-mi ochii peste cap.
-Deci sigur ca e vina ta. Ce-ai cautat acolo? Sare Chase, ridicandu-se de pe scaun, fiind la acelasi nivel ca si mine. Bine, plus inca vreo 20-30 de centimetri.