Tortured

First appereance

-Pa familie!
-Pa Jess!
Ies pe usa casei si ma indrept spre boutique-ul de moda. Mama m-a ajutat cand aveam 12 ani sa il infiintez. Fiind foarte talentata la desenat, i-a venit ideea asta si acuma iata-ma aici. La 17 ani cu proprii bani castigati de la boutique bagati in banca pentru facultate.
-Oh Doamne... abea astept sa ajung acolo, nu mai pot sta afara.
Este mijlocul verii. 44 de grade la umbra si 55 la soare.
Boutique-ul este mic, modest dar am primit aprobare de la o agentie de moda ca e cel mai chic si primitor boutique din orasul meu.
Intru pe usa de sticla si o salut pe Silvie, croitoreasa. Silvie este o femeie de varsta mijlocie cu parul brunet, tot timpul prins intr-un coc perfect in varful capului. Fiind frantuzoaica, ea mi-a dat toate sfaturile pentru boutique-ul meu ca sa devina popular dar si primitor.
Ii dau 5 schite cu haine, 3 de rochii si 2 de bluze.
-Mademoiselle Madness, imi spune ea cu un accent frantuzesc, acestea sunt rochiile pe care mi le-ai schitat.
Imi inmaneaza 3 rochii iar eu incep sa ma uit la ele.
-Excellente madame Poirot. (In fraceza: Excelent doamna Poirot)
-Merci beaucoup!
A luat schitele si a coborat in subsolul boutique-ului unde ii placea sa faca rochiile. Eu aranjez rochiile noi in sectiunile lor si schimb hainele de pe manechine cand am fost intrerupta de sunetul clopotelului.
-Imediat!
Am strigat deoarece eram urcata pe o scara la un nivel ca sa pun bustul unui manechin cu o bluza neagra din matase pe el.
-Nu-i nicio problema.
Am auzit cum mi-a spus incet. M-am uitat in jos la persoana care intrase.
"Un baiat? Ce cauta aici?"
Am coborat de pe scara cu hainele pe care le-am scos de pe manechin si le-am pus in sectiunea lor. M-am dus la casa si am inceput sa vorbesc cu el.
-Si, cauti ceva anume?
-Da... a raspuns incet, o rochie alba te rog.
-Sigur, ce masura.
-M.
"Ma sperie..."
-Costa 18.99$.
Mi-a dat banii si a plecat. Ciudat. Gluga de la hanoracul gri ii era pe cap si tot timpul asta si-a tinut capul in jos si a vorbit foarte incet. Nu ma simteam bine in preajma lui. Parca aducea un fel de val de frica in sangele oamenilor.
Am continuat treaba pana seara la ora 9 unde am iesit din boutique si l-am incuiat.
*
-Am ajuns, strig dupa ce intru in casa.
Dar nimic. Toate luminile sunt aprinse, casa ordonata ca de obicei, dar nimeni si nimic.
"Poate au iesit in oras." Imi zice constiinta.
Imi arunc geanta pe canapea si ma duc in baie ca sa imi fac un dus. Dupa dus ma imbrac in onesie-ul meu cu Pikachu si ma trantesc un pat cu laptopul in brate.
Ma uit pe canalul lui BBC ca sa vad ce s-a mai intamplat prin cartier. Apas pe un clip, imi pun castile si ascult vocea prezentatoarei.
"Un maniac a scapat de la spitalul de nebuni din Seattle. Persoanele din orasele si cartierele apropiate sunt rugati sa nu iasa din casa dupa ora 9 si sa isi incuie toate usile si ferestrele.
Maniacul este un baiat de 18 ani. Par lung pana la umeri si negru. Fata alba cu ochii negri, imbracat in niste jeansi, conversi negri si un hanorac gri cu gluga constanta trasa pe cap"
-Ce...
"Psihoterapeutul baiatului spune ca acesta inca de mic avea schizofrenie si personalitate dubla, urmata de o usoara forma de anxietate. Asta a fost tot, eu sunt Amanda Ross si ne vedem dupa publicitate."
Am inchis laptopul incet, de parca in urmatoarea secunda avea sa explodeze. Am incuiat usile si ferestrele si m-am bagat in pat.
Ma gandeam la familia mea daca au fost prinsi de baiatul ala.
-Nu Jess... Eric are centura neagra la karate, Sam face box si a castigat 5 campionate, sunt 5 bodyguarzi cu ei totul va fi bine Jess. Mama si tata sunt agenti secreti sub acoperire. Totul o sa fie bine.
-Sau nu, aud eu din directia usii.
Sar ca arsa din pat. Transpiram abundent iar genunchii incepusera sa imi tremure. Inima imi batea asa de tare incat credeam ca imi iese din piept si incepusem sa raspir scandat.
Cu vocea tremuranda am intrebat.
-C... Cine esti