Ma trezesc langa patul meu. Ma vad pe mine cum stau in pat intinsa cu ochii inchisi. Toti cei de langa mine plang si ma stranga de mana. Ma uit pe ecranul de langa mine si observ cum toate liniile sunt drepte. Acum sunt impracata intr-o rochie alba si lunga de matase cum am visat de cand sunt mica. Acum sunt fercita. Ma duc pe rand la fiecare si ii imbratisez, pe Bogdan il sarut, iar pe mama o iau in brate si o mangai.
La revedere.
Le spun eu si plec si mi-as dori sa plec cu tot cu suferinta lor dar stiu ca nu pot. O sa stau si o sa ii prievesc de sus. Acolo o sa fim mereu impreuna.
