Prolog

110 14 0
                                    

Le tineam in mana ca si cum nimic nu ar mai exista pe lumea asta . Ma simteam goala fara amandoi si singurul lucru pe care se bazau era decizia mea .

Nu stiu ce sa fac sau ce sa aleg . Fiecare decizie imi va schimba viata in bine sau in rau , dar ce sa aleg ?

Binele care ar putea sa ma ajute si sa ma iubeasca cum vreau sau raul care m-ar trage in jos si m-ar face sa il iubesc nebuneste ?

Amadoi sunt rai , dar unul straluceste mai tare din intunericul din care este blocat . Are un loc ascuns in inima mea . Locul care ma face sa cred ca simt ceva , dar eu nu vreau asta . Nu vreau sa simt ceva pentru nici unul . Imi vreau viata inapoi si mai ales , familia . Vreau ca totul sa fie ca inainte .

Zambesc cand imi amintesc de viata mea . O fata inalta , slaba cu ochii albastrii , stralucitori si cu parul saten , care era iubita de toti . Baietii erau mereu in jurul meu si eu puteam sa am ce vreau . Eram peste toti si toate , dar cel mai important este ca aveam o familie si o multime de prieteni care sa ma ajute sa trec peste orice obstacol .

Mai trag o ultima privire la cele doua lantisoare din mana mea . Ar trebui sa fac o decizie , dar pe cine sa aleg ? De cand a devenit asta asa de greu ?

Avionul din hartie era in mana dreapta si statea asa de delicat . Cava ma atragea sa il pun la gat si maine sa fiu cu persoana pe care o cred nepotrivita pentru mine .

Mereu a fost un dezastru in tot ce consta aratarea sentimentelor . Era baiatul rau care ii ura pe toti , dar fara sa fac ceva s-a indragostit de mine .

Imi intorc lent privirea spre mana stanga in care tineam inimioara. O inimioara mica care ma facea sa zambesc involuntar . Oare el este cel de care m-am indragostit ? Nu...nu cred !

El stie sa isi arate sentimentele si mereu a fost iubitor si dragastos cu mine . Mereu a stiut ce sa faca si ce sa spuna . A fost perfect si asta imi place la el , dar oare... eu am nevoie de perfect ? Am nevoie de un baiat care sa imi arate mereu ca ma iubeste si sa fie delicat cu mine sau am nevoie de un imperfect care sa ma tina mereu in suspans ? Sa ma intreb in fiecare clipa daca chiar ma iubeste sau daca ma inseala .

Nici eu nu stiu de ce am nevoie . Ma ridic plictisita din patul din care eram asezata de mai bine de doua ore . Asez lantisoarele primite , cu grija pe birou si ma intorc pe calcaie ca sa merg din nou spre pat , dar ceva ma face sa ma opresc .

Doua poze stateau pe birou . M-am apropriat mai tare si am inceput sa imi misc incet degetul pe una dintre poze . Aveam fata serioasa si ma uitam in fata . Eram la intalnire cu el . Avea pe buze un zambet imens si ochii lui de culoarea caramelului straluceau . Era fericit si foarte dragut .

Mi-am pus degetul si pe cealalta poza in care eu aveam pe buze un zambet mic si timid . El avea buzele presate de obrazul meu rosu . Ochii mei dadeau sa se inchida , dar ceva ma facea sa vreau sa il sarut . Ochii lui verzi si patrunzatori erau indreptati spre camera de fotografiat . Se uita fix la mine si fara sa vreau am facut un pas in spate in incercarea prosteasca de a ma face cat mai mica . Era intunecat si foarte serios . Iau poza in mana si apuc lantisorul de pe birou .

O lacrima mica imi scapa din ochi si cade pe obraz in timp ce ies din camera ...

The BlackmailUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum