-Tu tocmai ai vrut sa ma saruti? ma indepartez de baiatul cu ochii caprui blanzi.
-Imi pare rau , am crezut ca tu-
-Zayn! Las-o asa! ma ridic de pe banca si Zayn ma apuca rapid de incheietura. Da-mi drumul ciudatule! Ii strig in fata si ma desprind de el.
-Hai sa iesim undeva , imi pare rau , putem uita de asta? ma intreaba ,ochii lui fiind asa de rugatori .
-E miezul noptii! Il fac sa realizeze iar el incepe sa rada.
-Maine , atunci? ochii lui sunt plini de sparanta. Aprob si eu ma indrept spre casa mea inca gandindu-ma la ce a fost in capul meu .
***
Cand deschid usa , luminile sunt stinse. Este total bezna. Probabil toti dorm. Ma furisez rapid in camera mea si inchid usa in urma mea. Ma arunc pe pat ,fara a ma schimba de haine si adorm fara sa imi dau seama.
***
O data ce intru pe portile scolii , privirile tuturor sunt atintite spre mine. Susoteli se aud dintr-o parte si rasete din cealalta parte. Ce se intampla? Pana acum toti se fereau de mine...nu inteleg! Mike , blondul , tipul cu ochii albastri si celalalt Pays cred , stau si vorbesc la dulapul lui Mike. Bratul lui este infasurat pe talia unei fete blonde care si ea la randul ei isi odihneste mana pe abdomenul lui Mike. Trec pe langa ei rapid si par ca nu ma observa , nu ma mira...cand ma uit in spate sa ii vad pe ei sperand ca mai exista o farama de speranta ca el sa ma fi observat , trupul meu se loveste de un corp masiv, tare. Imi ridic privirea ca sa dau de niste ochi verzi , arzatori.
-Soarta ne aduce mereu impreuna , nu Evans? carliontatul vorbeste primul si eu imi dau ochii peste cap .
-Nu imi folosi numele cu gura ta murdara si da-te din fata mea! Tip si il imping , dar e in zadar. El nu face decat sa pufneasca amuzat de situatie mea .
-Poate nu ar trebui sa fi asa artagoasa , si sa vezi realitatea , dragut-o! privirea lui e una batjocoritoare care ma cam intimideaza. Ai ramas singura...
Fug departe de el , cateva lacrimi curgand pe obrajii mei. Ma asez in spatele scolii pe o banca si las frau liber lacrimilor. Ai ramas singura...
Cuvintele lui se deruleaza in mintea mea si eu nu stiu ce sa fac sa le opresc sau sa le ignor.
-Sarra? o voce enervanta se aude din spate. Oh nu , nu ea...
-La dracu , pleaca! incerc sa nu tradez prea tare faptul ca plang
-La naiba ,plangi? Tu? Sarra Evans plange? Oh, dar ce s-a intamplat surioara? Ma intreaba pe un ton ingrijorat , dar asa de fals .
-Pleaca ! O voce blanda se aude in spatele nostru. Imi intorc privirea ca sa il vad pe Zayn stand incordat in picioare in fata noastra. Kim face exact asta , iar Zayn ofteaza si se aseaza pe banca exact langa mine .
-Vreau sa plec! Voi pleca! imi trag nasul si ma uit la el .
-Vin cu tine! se ofera si eu aprob. Cred ca in momentul asta Zayn e persoana pe care o urasc cel mai putin. E mereu acolo cand am nevoie de el. Dupa ce merg cu Zayn prin toate colturile orasului , aleg sa ii spun ce mi s-a intamplat .
-Cretul ala e un dement! spun iar el chicoteste lasadu-si putin capul pe spate .
-Lasa-l , nu merita! spune si isi aseaza mana pe talia mea. Renunt la subiect iar Zayn vede o cabina foto , si dupa lungi proteste venite din partea mea , el ma forteaza sa intram in una.
-O sa fie grozav , zambetul lui e molipsitor. Trage perdeaua si ne asezam pe micul scaun din cabina. El zambeste , zambetul lui fiind tot ce imi lumineaza mintea in acest moment. Fara sa imi d-au seama eu stau serioasa. Cand Zayn imi arata poza eu zambesc fortat
-Uite! imi daruieste poza
-M-multumesc , ma balbai si iesim din cabina inca fiind putin confuza .
***
Fara ca unul din noi sa isi de-a seama orele de scoala au trecut iar eu trebuia sa fiu de mult acasa. Zayn ma conduce pana in fata usii si ma imbratiseaza inainte de a pleca.
-Vreau sa iti dau asta! confuzia ma acapareaza si il vad ca scoate din buzunar un lantisor cu o inimioara.
-Zayn eu-
-Vreau sa iti amintesti de mine , doar ia-l , zambeste si imi i-a mana in a lui ca sa puna lantisorul in ea .
Cu o poza si acest minunat lantisor urc in camera mea si ma asez pe pat. Ma holbez la lantisorul din mainile mele. E atat de finut si frumos iar poza este minunata. Zayn e un baiat in regula pana la urma .
Dar nu ar trebui sa ii dau nici o speranta. Tot am un sentiment mic de ura pentru ei , mai ales pentru Harry. Cum poate sa imi vorbeasca asa . Este doar un simplu baiat , dar unul foarte nesimtit .
Asez fotografia pe birou si la fel si frumosul lantisor pe care l-am primit . Eu una stiu un baiat face cadouri unei fete atunci cand suntem impreuna si nu cred ca Zayn crede ca eu simt ceva pentru el .
Nu as accepta in niciun caz sa fiu cu unul dintre ei si inca nu inteleg nimic . Telefonul meu vibreaza de pe noptiera de langa pat si fara sa ma mai gandesc merg repede si il ma asez in pat .
Era un mesaj de la un numar pe care nu il am trecut in agenda . Oare ar trebui sa il citesc ? Cine stie ? Poate e Zayn , dar nu are cum . Nu are numarul meu de telefon .
Deschid mesajul si incep sa citesc :
Nu prea sunt bun la acest capitol , dar vreau sa imi cer scuze . Stiu ca ai plans si nu imi vine nici acum sa cred ca tu ai plecat cu Zayn . Oricum...noapte buna , iubito !
H.S.
Citesc si recitesc mesajul de mai multe ori pana cand o voce sa ma atraga din ce faceam . Tresar si in acelasi timp imi deschid ochii . Ce cauta aici ?
