Despartirea

57 13 0
                                    

    Mike se vede din departare venind spre mine. Minunat! Expresia fetei e una stanjenita si cand ajunge in fata mea pare emotionat. Nu vreau decat sa il strang in brate. Il iubesc pe Mike dar doar ca pe cel mai bun prieten. Da e adevarat ca am simtit ceva pentru el si saruturile dintre noi , ei bine au insemnat mult pentru mine si banuiesc ca si pentru el. Inca am sentimente pentru Mike dar sunt sentimente care nu stiu ce inseamna. Il iubesc ca pe un prieten sau ca pe un iubit? Asta e intrebarea.

    -Sarra , trebuie sa vorbim! isi muta greutatea de pe un picior pe alta. Nu imi place cum suna asta...

    -E totul in regula? Il intreb obligandu-l sa se uite in ochii mei.

-Am sa pun capat relatiei noastre , asta e! sunt total confuza , socata dar simt acolo undeva o usurare.

    -Ce?De ce? Il intreb aproape tipand. 

    -Pentru ca suntem distanti iar eu am nevoie de o pauza. Sarra ! Stiu ca ne simteam bine unul cu altul si crede-ma sunt confuz . Imi spune frecandu-si ceafa , clar dezorientat .

     -In regula! cedez si trec nervoasa pe langa el. Il aud strigand in urma mea dar nu ma intorc. Eu nu dau inapoi. Mici lacrimi vor sa vina dar le opresc la timp. Ajung in fata casei si aud muzica stupida pe care Kim o asculta , data la maxim. Urc in graba scarile sperand ca nu trebuie sa trec pe langa mama sau tata , dar mai ales pe langa  stupida de Kim. Imi arunc geanta intr-un colt si ma arunc in pat. Ziua asta nu putea sa fie mai nasoala...

     -Hei ratato! Kim sta rezemata de usa mea cu un zambet ciudat pe fata .

     -Poti doar sa pleci! Nu am chef de tine! spun acoperindu-mi fata cu o perna decorativa .

     -Hmm, am doar o singura intrebare! De ce atunci cand te-ai intalnit cu Styles i-ai spus ca esti eu? intreaba ridicandu-si o spranceana perfect conturata. Din nou , suntem diferite , total diferite . Dar tot eu sunt mai frumoasa.

     -Ce? Cine ti-a spus asta? intreb ridicandu-ma ca arsa in picioare , acum stand in fata ei .

     -El insusi , oh si a mai zis ca suntem diferite! A zis ca esti o ciudata si multe altele. Spune cu un zambet mare si invingator.

     -Oh da? Se pare ca sunteti apropiati! Atunci el e un cretin psihopat care nu isi vede dracului de treaba lui! Il urasc! marai si arunc cu perna in perete abtinandu-ma cu greu ca tinta sa nu fie ea.

      -Oare il urasti? intreaba iesind din camera nu inainte sa isi fluture mana prin aer ca o curva ce e .

Am inchis usa cu putere in urma mea si am coborat grabita scarile . Nu pot sa cred ca el chiar are tupeul sa ma jigneasca cat timp nici macar nu ma cunoaste .

Si pe langa toate astea am ramas si singura.  Total singura . Mike s-a despartit de mine , ceea ce ma face sa ma simt putin goala , dar sunt sigura ca o sa-mi treaca repede .

Intunericul se lasa incet si luna isi facea aparitia pe cer. Primul gand care mi-a venit in minte a fost sa merg sa ma plimb intr-un parc .Cu siguranta o sa ma mai linistesc putin .

Ma asez pe o bancuta libera care avea priveliste spre un lac mic . Apa de culoarea albastra se misca incet in mici valuri . Continuam sa privesc pana cand mi-am simtit din nou ochii inlacrimati .

Niste pasi apasati s-au auzit la cativa centimetri distanta de mine , dar nu m-am obosit sa ma intorc ca sa ma uit pentru ca o lacrima mi-a cazut usor pe obraz.

-Hey ! De ce plangi ? Ma intreaba o voce frumoasa si blanda . Mana lui se aseza pe umarul meu si cu degetele de la cealalta mana imi sterge lacrima.

-Nu plang .Pleaca ! Vreau sa stau singura . Ii spun rautacioasa si un sughit mic imi scapa printre buze urmat de alte suspine.

-Sigur esti bine ? Ma intreaba si se ridica in picioare vrand sa plece . El chiar ma asculta ?

-Mmm....da . Il mint si el se intoarce cu spatele si incepe sa plece .

Ma uitam la el cum se indeparteaza , dar fiind inca aproape de banca pe care stau singura.  M-am saturat sa fiu singura .

-Zayn , nu ? Il intreb si imi vine sa imi dau una peste gura pentru ca am vorbit .

El s-a intors confuz spre mine si un zambet mic i-a conturat buzele . Am zambit si eu fara sa vreau apoi el a venit din nou spre mine .

-Da . Spune si se aseza langa mine , dar pastrand , totusi , o distanta. Vrei sa vorbesti despre ce t-i s-a intamplat ? Ma intreaba si imi ia mana in al lui si incepe sa se joace cu degetele mele .

-Astazi ... iubitul meu , Mike , s-a despartit de mine si eu nu mai am pe nimeni . El era cel mai bun prieten al meu si acum...spun si incep sa plang ca o proasta .

Fara sa imi dau sema sunt trasa mai aproape de el si capul meu este asezat pe pieptul lui.  Ii strang tricoul negru in pumnii mei mici si lacrimile incep sa ii ude materialul fin. 

-Eu sunt langa tine . Spune si imi ridica barbia ca sa il privesc .

-Nici macar nu te cunosc . Ii spun si el isi aproprie fata mai aproape de a mea.  Buzele lui erau la cativa centimetri de ale mele si inima mea a inceput sa bata din ce in ce mai tare .

Imi trag capul mai in spate si el face la fel . Nu pot sa cred ca era cat pe ce sa ne sarutam . Sa ma sarut cu una dintre persoanele pe care nu le suport .

-Umm...scuze . Nu am vrut .Se scuza si isi scutura capul .

   

The BlackmailUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum