Povestea lui Kin #anime

4.Exista oameni buni, dar si rai...

Cand ma uit in ochii lui Akio, vad o sclipire familiara, care ma face sa il iubesc si mai mult, si da, il iubesc. Din pacate am auzit ca place o alta fata, Koyoko, si asa m-a facu sa fiu si mai trista. Greu de crezut ca nu ma place pe mine pentru ca ma baga in seama prea mult si e prea bun cu mine si amabil. Pana la urma am incercat sa-l uit si sa-l cred doar ca pe un prieten foarte bun, nimic mai mult.

Intre timp Haru vorbea cu mine la telefon, prin mesaje, dar mai putin fata in fata. Intr-o zi m-a invitat la un suc si a fost ca o intalnire, cred, pentru ca la finalul zilei, m-a intrebat :

-Uite, Kin, nu vreau sa para ciudat, dar sa stii ca esti foate frumosa, desteapta, amabila si haioasa. Si zi si noapte ma gandesc doar la tine, sii... eu... te iubesc...

Eu nu zic nimic, fiind surprinsa.

-Te rog, spune-mi, vrei sa fii iubita mea? intreaba el rusinos.

-Da, vreau, Haru! ma ridic eu de la masa si plecam amandoi in parcul vag luminat de luna plina.

Mergem usor tinandu-ne de mana, dar nu prea aveam curaj sa spun ceva, el si-a dat seama, asa ca s-a uitat la mine, apropiandu-si buzele de ale mele, m-a sarutat. Eram in extaz.

Dupa ce am mai stat noi pe o banca si am mai vorbit, m-a condus acasa. Ne-am luat la revedere si cum am ajuns in camera mea, am inceput sa topai in pat de fericire. M-am gandit eu :

"Oare Haru chiar e ' The One'?" Asa am si adormit, visandu-l.

A doua zi, fiind week-end, ma plimbam prin parc, aproape ca vorbeam singura, si mai si radeam ca o proasta, dar nu a durat mult fericirea de pe capul meu. Dintr-o data vad pe cineva cunoscut pe o banca sarutandu-se cu alta fata. ERA HARU! MA INSELA!

Ochii mei se umpleau cu lacrimi si nu mai puteam sa le mai tin mult asa ca au inceput sa curga ca o fantana. Uitandu-ma cu sila si tristete la Haru si fata aia am spus destul de incet :

-Haru, cum ai putut?! am fugit de acolo si m-am oprit la un stejar inalt, m-am asezat langa el, atingandu-i scoarta batrana cu spaele, continuam sa plang.

Pe Haru nici nu l-a interesat de mine si nu a venit dupa mine ca sa imi explice ce s-a intamplat de ma insela sau macar sa-si ceara scuze.

Am simtit de odata o mana mangaindu-ma. Imi ridic capul si il vad pe Akio cu niste ochi intrebatori si buni in care am simtit ca pot avea incredere cu siguranta. I-am povestit tot ce s-a intamplat, suspinand. El m-a luat in brate si mi-a zis :

-Haru nu te merita! Sa stii ca sunt alte persoane care te iubesc cu adevarat, crede-ma.

-Dar cum a putut sa ma insele asa?! exclamez eu revenind la subiectul cel dureros.

-Kin, nu te mai gandi la asta. Uite, nu vreau sa mai suferi, imi esti draga si ma doare si pe mine daca tu esti trista.

-Cum asa?

-Kin, te iubesc.

-...

Ala era un "te iubesc" adevarat nu un "made in china" cum a facut Haru.

-Dar tu nu o placeai pe Koyoko?

-Da, am placut-o, acum un an. Eu am zis asa ca sa-mi dau seama daca tu ma iubesti si sa nu ma fac un prost daca ti-as zice ce simt.

-Am dat gres testului tau, nu?

-Nu, eu am dat gres, pentru ca Haru mi-a luat-o inainte.

-...Si eu te iubesc...

Mi-a venit mie sa-i zic. Ma gandeam :

"Off ce proasta sunt, de ce am zis asta?"

Ma-m rusinat pentru ce am zis, dar el mi-a indreptat capul catre el cu mana sa si mi-a soptit ceva,dar nu am inteles si ma sarutat. Era magic. Simteam ceva ce nu am mai simtit nici o data in viata mea! Il iubeam cu adevarat! Stiam asta! Cu siguranta si el pe mine...

.....................................................................................................................................................................................................................................

Sper ca va placut! Sry daca are greseli capitolul. Pe curand. :*