Călător în noapte (SasuSaku FanFic)

Capitol cu umbre**

**

Zorile zilei cutreierau pământul, ajungând până-n miezul pădurilor umbrite. Căldura se năpădi treptat, iar soarele, odată cu ea.

Pe străzi mișunau șiroaie de oameni, toți în îmbrăcăminte de sărbătoare. Din mulțime, un om se cățărase în cârca altuia și, dând din mâini frenezic, începu a striga cu mare veselie:

-De azi, voma avea un nou hokage, un nou lider!

Lumea se uita la el și aplauda, chiuind de bucurie. Încetul cu încetul, toți se îndreptau spre turnul hokage-lui unde aveau să-și întâmpine noul lider și apărător. Mișunând încet, îmbrâncindu-se fiecare să capete o vedere cât mai bună, armata de cetățeni se opriră, iar de pe platforma turnului se înălțase o siluetă. Toți priveau spre dânsul încredințând cuvinte de laudă.

-De acum înainte, eu vă voi fi lider și vă voi apăra! Jur! strigă acesta făcând semn spre inimă.

De pe margine priveau prietenii săi mândrii, zâmbind în aprobarea celor spuse. Una dintre ei făcuseră câțiva pași în față și, cu mâinile împreunate, vorbi ca pentru dânsa:

-Naruto-kun... suntem mândrii de tine, zice lăsându-și sângele să urce ușor în obrajii săi fragezi.

-Așa este! Oi, Naruto-kun! Suntem mândrii de tine, prietenul meu cu spirit tânăr! aprobă celălalt cu sprâncene stufoase.

-Cine ar fi crezut!...

-Tu l-ai numit, sensei.

Bărbatul se uită lângă dânsul și se bucură. Acesta își aranjă bandana de pe ochi și privi mai atent spre fată. Privirea i se aținti, însă, spre ochii acesteia ce purtau cu greutate cearcăne; îi erau, de asemenea, roșii și înlăcrimați. Privi apoi spre restul feței și observă cu băgare de seamă pielea palidă a tinerei.

-Nu prea te odihnești, Sakura, constată acesta calm.

-Nu prea am dormit bine, se scuză cu un zâmbet fals.

-Ar trebui să te înlocuiască cineva de la spital măcar pentru câteva zile. N-ai vorbit cu Tsunade?

-Ba da, vorbisem... Aceasta tăcu și privi spre Naruto fără a schița vreun gest. Kakashi îi observă reacția, înțelegând ceea ce se afla în mintea fetei.

-Nu vrei să părăsești spitalul, nu-i așa? o întreabă privind și el spre Naruto.

-Sunt bine, Kakashi-sensei!...

Fata se îndepărtă și se alăturaseră celorlalți ce o întâmpinaseră veseli. Kakashi continuă să privească, iar părerea de rău îl istovi dintr-o dată. Își aminti de ziua în care a fost dată de veste dispariția lui Sasuke, și reacția Sakurei atunci. La fel fusese și în cazul lui Naruto, iar în acea zi nimeni nu cugetase să vorbească prea mult, mai ales în preajma celor doi.

Toți însă, mai ales Naruto, priveau spre cazul Sakurei în mai deosebi. Ea suferise cel mai mult, iar starea ei se înrăutății de la o zi la alta. Deși, lacrimile se uscară, în schimb fiind puse zâmbete, fata nu mai era aceeași. Zâmbea doar de dragul lumii...

De altfel, nici de plâns n-ar mai fi plâns... Iar fiecare altă stare ce i-ar fi venit în cale ar fi mustrat-o pe aceasta, ne-mai știind cum să reacționeze.

Naruto se depărtă încet de balustradă, privind într-un sfârșit spre prietenii săi. Acesta le oferă un zâmbet larg și, făcând semn, spune: "Este totul în regulă acum!" Apoi privi spre Sakura nedumerit, crezând că aceasta n-avea să se arate.