Visul Ucigas!

Ultima proba

Plecam spre casa entității. Haine negru, sigiliul pregatit si plini de ura incepem a o lua la pas. Aveam de mers aproape un kilometru dar dorinta de a scapa de ea era din ce in ce mai mare. Pe la jumătatea drumului Luc cade in genunchi si repeta in soapta "Sa-l omor pe Marius? Sa-l omor pe Marius?". L-am auzit dar am preferat sa ma prefac ca nu stiu ce s-a intamplat si incercam sa il ajut ca pana la urma este fratele meu si imi faceam griji.
- Luc esti bine?
- Da, da sunt. Mi s-a facut putin rau.
- Esti in stare sa continuam drumul sau ma duc singur?
- Nu te las singur.
- Ok, atunci hai sa mergem.
Pe drum ma framanta foarte tare gandul ca Luc ar putea ceda vocii din capul sau, cel putin asta credeam ca este. Cu 50 de metri inainte sa ajungem in fata casei il opresc pe Luc si ii spun:
- Fa-o!
- Despre ce vorbesti?
- Haide, omoara-ma!
- De ce as face-o? Esti fratele meu nici prin gand nu mi-ar putea trece sa te omor.
- Nu asta spuneai atunci cand ai cazut in genunchi pe strada.
- Deci te-ai prins.
- Da. Haide, fa-o daca asta vrei.
- Nu eu vreau.
- Adica? Stai ca deja sunt confuz.
- Stii, acea entitate mi-a facut un semn pe spate cu ghearele, de atunci avea momente cand imi putea controla mintea.
- Poftim? Cand asta? De ce tie?
- Mi-a spus ca mi-a facut asta pentru ca suferinta ta sa fie mai mare stiind ca ai fost omorat de propriul frate.
- Stii antidotul?
- Da. Am nevoie de sangele tau si o incantatie de vindecare.
- Greu de crezut dar Jeff ma invata-se una.
- Spune-mi ca inca o mai tii minte.
- Nu sunt foarte sigur. Dar putem incerca.
- Ok, sunt dispus sa fac orice sa scap de ea si pentru a te stii in siguranta.
Atunci scot cutitul, imi fac o taietura destul de adanca pa mână si incep sa il dau pe Luc cu sangele meu. Deja ma simteam slabit dar nu imi nu puteam sa ma opresc din cauza ca soarta fratelui cat si viata mea erau in pericol. Dupa ce ii acopar tot semnul de pe spate imi dau toata silinta sa spun acea incantatie corect. Dupa ce rostesc incantatia, Luc cade in genunchi, urla si din el iese un fum negru. Eu ma indepartez de el dar spre uimirea mea, semnul sau s-a vindecat. Atunci Luc se ridica si imi spune:
- Mulțumesc frate! A functionat.
- Ma bucur...
Nu apucasem sa termin propozitia, ca lesin. Luc panicat ma ridica, imi da 2 palme si ma intreaba ingrijorat.
- Marius, esti ok?
- Destul de bine. Doar slabit din cauza cantitatii de sange pierdute.
- Imi pare rau!
- Sa nu-ti para. Acum esti bine. Doar bandajeaza-ma si hai sa mergem.
Zis si facut. Luc isi rupe o bucata din tricou si ma bandajeaza.
Mi-am revenit dupa 5 minute si am plecat mai departe. Ajungem in fata casei care, foarte ciudat era putin luminata. O lumina slaba, ca de lumanare.
- Hai sa intram!spune Luc increzator.
- Nu inainte de a-l chema pe Jeff.
- A, da, era sa uit.
Facem ritualul dar Jeff nu isi face aparitia. Deja incepeam sa ne facem griji in legatura cu el si ultima proba.
- Unde e Jeff?spune Luc putin agitat.
- Nu stiu, dar este destul de dubios.
- Haide sa mai facem inca odata ritualul. Trebuie sa apara.
Incepem sa il facem din nou, dar cand sa ii spunem numele a 23-a oara, o vad pe Vaduva Neagra ca ii da lui Jeff un șut in spat si il arunca pe burta in fata noastra si ne spune:
- Faceti cale intoarsa! Altfel micutul Jeff cat si cele 2 musafire ale mele vor disparea pe vecie.
- De unde stim ca te vei tine de cuvant?spun eu deja nervos.
- Nu stiti, dar ve-ti afla.
- Ok! Vom pleca. Doar da-le drumul.
- Bine!
Atunci ea dispare in intuneric razand malefic. Luc se uita disperat la mine, Jeff la fel, dar Luc spune primul:
- Tu chiar ai de gand sa facem asta?
- Niciodata prietene. Nu ma las pacalit de o criminala turbata de zici ca e pe spalator vaginal.
- Tipic tie.
- Cam asa. Jeff, care e ultima proba?
- Mai tineti minte ca acum un an a-ti fost in aceasta casa? Din curiozitate si dorinta de a descoperi fantome voi a-ti inceput sa cotrobăiti pe acolo.
- Da, ne aduce aminte.
- Atunci tu Marius ai spart acea oglinda. Iar tu Luc ai spart o pictura.
- De unde stii atat de multe?
- Am fost acolo. Eu ti-am aparut in oglinda, Marius.
- Ok! Deja devine dubios. Ce e cu oglinda si tabloul?
- Va trebui sa le reintregiti ca pe un puzzle. Fiecare exact ce a spart, fiecare bucatica.
- Va fi greu. A spus Luc.
- Da, va fi greu. Dar pe deasupra, dupa ce le reintregiti, va trebui sa desenati cu propriul sange o pentagram fix in mijlocul puzzle-ului.
- Atata timp cat voi scapa de ea si familiile noastre vor fi bine, putin imi pasa ce e de facut. Spun eu increzator.
- Marius, dar tu sigur vei reusi? Mai ai sange? Nu vreau sa mori si tu.
- Voi fi bine. Sa intram.
Calcam usor dar apasat spre casa bantuita. Intran usor, putin panicati si fugim fiecare spre puzzle-ul sau. Eu aveam o misiune mai grea deoarece oglinda era una mare, de 1 metru si pe deasupra se sparsese in foarte multe bucati. Dupa 3 ore de munca, reusesc sa imi termin puzzle-ul. Ma apuc de desenat pentagrama, dar deodata aud un tipat din camera cealalta. Parea a fi Luc, dar nu am plecat pana nu am terminat de desenat pentagrama in mijlocul oglinzii. Dupa ce termin fug in camera unde se afla Luc. Bineînțeles ca eram ingrijorat deoarece il auzisem țipând. Ajung in camera lui si il vad ca isi desena pentagrama.
- Frate, ce a fost cu urletul ala de spartan?
- Uita-te in tablou.
Atunci imi scap cutitul din mana, cad in genunchi si ochii incep sa imi lacrimeze. In acel tablou erau desenate bunica mea si Andra decapitate.
- Nu! NU SE POATE!
- Cred ca este o iluzie.
- Iluzie sau nu, va plati.
- Sunt cu tine.
Deodata apare Jeff si ne spune urmatoarele:
- Baieti, sunt mândru de voi. Cele 3 probe sunt gata. Acum vine intrebare mea. Vreti nemurirea?
- Eu da! I-am raspuns clar si raspicat lui Jeff.
- Imi mai poti da putin timp de gandire? Spuse Luc.
- Ai 2 saptamani.
- Eu ce trebuie sa fac pentru a deveni nemuritor? Spun eu oarecum nervos.
- Nu ti-o voi da.
- Poftim? De ce?
- Esti mult prea nervos pentru a lua decizii.
In acel moment imi iau cutitul de jos si il arunc cu ura inspre Jeff. Atunci Luc a facut ochii mari si a dat sa ma impinga. Jeff s-a ferit in ultima clipa iar cutitul aruncat de mine a zburat cu precizie in mâna Vaduvei care se afla in spatele lui.
- De ce dracu l-ai aruncat? Dupa tot ce am facut pentru tine, nerecunoscatorule?
- Uita-te in spate si taci! Nu tu esti tinta mea.
- Si ce ar trebui sa vad?
- Da, Marius? Ce ar trebui sa vada? Spuse Luc.
- Voi sunteti orbi sau prosti?
- Frate, zii ce ar trebui sa vad!
Atunci imi vine in cap o idee si tot atunci o pun in practica. Imi strang despicatura de pe mana pentru a curge mult mai mult sange si il arunc "in aer" , in acelasi loc unde am aruncat cutitul. Si uite ca a functionat. Entiatea se facu vazuta.
- Poftim? Cum de ai vazut-o?
- Nu sunt tocmai prost. Fantomele se pot face vizibile daca sunt stropite cu sangele singurului om de care sunt vazute.
- Asa este! Bine lucrat umflatule. Dar aici ve-ti pieri amandoi. Spuse Vaduva Neagra.
- Nu prea cred. Spune Jeff ranjind.
- Nu te baga psihopatule.
- Este doar o avertizare. Degeaba vei da in ei, te vei rani singura.
- Ma crezi proasta? Stiu ca este din cauza pentagramelor de pe gat. Dar ii fac sa se sinucida.
- Sa nu indraznesti! Strig eu disperat.
- Ca de nu?
- Iti voi bantui eu lumea de apoi daca pui macar un deget pe ele.
- Tabloul reintregit de fratele tau ti-a aratat ceea ce s-a intamplat.
- Nu! Nu poti! Nuuu!
- Oo, ba daa.
Atunci aduce in camera doar trupurile bunicii mele si al Andrei. Atunci eu si Luc incepem sa turbam, ochii ni se inrosise, simteam cum sangele ne arde pe interior si cum muschii erau atat de incordati incat am fi putut-o scoate pe Excalibur din piatra.
- Baieti stati calmi. Haideti sa plecam. Va voi explica pe drum. Spuse Jeff.
Eu banuiam ceva asa ca l-am luat pe Luc si am plecat, dupa ce am luat o distanta destul de mare casa, Luc sarise pe Jeff, il pusese la pamant si ii spuse pe un ton foarte nervos:
- Vreau explicatii psihopatule! Aici si acum.
- Calmeaza-te istericule! Erau doar halucinații. Fetele inca sunt in regula.
- Nu eram absolut sigur, dar banuiam asta. Spun eu fiind calm.
- De unde? Ma intreaba Luc.
- Nu ti s-a parut suspecta chestia cu tabloul? Pe deasupra corpurile nu sangerau desi erau decapitate. Iluzii optica frate. Incearca sa gandesti. Nu te mai lasa purtat de razbunare. Stiu ca o iubesti pe Andra, dar lasa lucruri sa curga usor.
- Ok. Imi pare rau Jeff.
- Nu-i nimic. Baieti lupta finala va incepe la momentul cand va voi aparea in vis din nou. Pana atunci aveti grija unul de altul.
- O sa avem, Jeff, o sa avem.

Va salut, cititorii mei! Din nou imi cer scuze pentru greseli. Sper sa va placa si acest capitol. Salut!