Visul Ucigas!

Jucariile

- Cum vrei sa le incerci?
- Cum poti incerca niste aripi?
- Zburand.
- Serios?
- Iti bati joc de mine acum, nu?
- Meh, oarecum.
- Lasanda asta la o parte, de unde iti vei lua restul armelor?
- Va trebui sa devastam iadul.
- Intr-o maniera atat de silentioasa incat Lucifer sa nu observe.
- Si dupa ce ne luam toate jucariile..
- Mergem dupa Lucifer.
- Oo da.
- Trebuie sa iti marturisesc ceva.
- Sunt chiar aici.
- Datorita dorintei tale de razbunare, de fapt, mai mult de a deveni stapanul iadului si band sangele de demon al lui Aastaroth mi-am dat seama ca nu imi pasa ce se mai intampla cu restul familiei noastre indiferent despre cine e vorba. Avem un scop. Si vom conduce iadul impreuna ca ScorpiX si ForeeX, doi frati de care Lucifer ar trebui sa se teama.
- In sfârșit.
- Ce vrei sa spui?
- Mie oricum nu imi mai pasa, puteau muri amandoua, putea muri restul familiei, nu imi pasa. Puterea cere sacrificii. Si sunt in stare sa le fac pe toate.
- De ce nu ai spus mai devreme?
- Pentru ca dupa ce iti spuneam ma asteptam la un cutit in spate.
- Daaa, probabil ai dreptate. Mai stam sau mergem sa ne luam jucariile?
- Credeam ca nu ma mai intrebi.
Luc, sau bine spus, noul ScorpiX, se apuca de desenat cu sange un portal spre iad. Va fi interesant deoarece multi din regii iadului au arme foarte bune, conteaza doar sa le luam pe cele dorite de noi. Elementele dorite de mine sunt fulgerul verde si vantul negru. De aceea aripile mele sunt negre iar sabia de la sclavul lui Aastaroth este verde. Acum ca stau sa ma gandesc logic, oare Ragnarokul meu poate controla fulgerul, Ragnarok numindu-mi eu sabia. Ragnarokul era numita apocalipsa in mitologia nordica asa ca mi-am numit si eu sabia Ragnarok, deoarece ea va aduce apocalipsa in iad. Bine, ea, aripile si ultima arma. Ciudat e ca Luc nu are decat acele topoare, sunt curios daca va primi ceea ce si-a dorit in copilarie.
Portalul se deschide iar noi intram cu tupeu in iad. Stand in fata unui intreg regat Luc spune calm si increzator:
- Ce rege atacam primul?
- Alege tu.
- De ce eu, tu mai ai nevoie de o singura arma.
- Iar tu de 2 si daca nu progresam amandoi in paralel atunci nu vom rezolva nimic.
- De ce vrei sa fim egali? Chiar daca mereu am fost fratele mai bun, acum nu te pot intrece.
- Daca vom fi egali, intr-o lupta vom lupta cot la cot. Nu va trebui sa am eu grija de tine sau tu grija de mine. Vom gandi in combinatii si vom da tot ce avem mai bun.
- Esti mult prea logic de la un timp. Unde e pustiul ala care credea ca ouale vin din supermarket si nu de la gaini.
- Vrei sa vorbim despre cum urlai ca vin rusii si ne bombardeaza atunci cand tuna afara?
- Gata, suntem chit.
- Asa ma gandeam si eu.
- Deci atacam regele pe care eu il banuiesc ca ar avea una din armele mele nu?
- Da, cam asa. La ce te gandesti?
- La Hades.
- Frumoos, atacam tare din prima.
- Cred ca are ceea ce imi trebuie.
- Ok. Haide!
Si plecam pe drumurile iadulu pana la imparatia lui Hades. Bineinteles ca se observa cand eram aproape datorita cadavrelor de pe langa drum, urletelor de durere si chin si mirosului de sange fiert. Bineînțeles ca odata ce ajungem la intrarea in castel urias al lui Hades, nu preferam sa batem la usa sau ceva de genul pentru ca nu ne sta in fire asa ca un simplu sut in pparta lui uriasa alarmeaza garzile si in urmatoarea secunda suntem inconjurati. Eu, sarcastic ca de obicei, incerc sa am o conversație cu liderul garzilor:
- Hei, Generale!
- Cine sunteti si ce vreti de va permiteti sa dati buzna in castelul maretului Hades?
- ForeeX si ScorpiX, locurile 7 si 8 in liga asasinilor a lui Lucifer.
- Si de ce va intoarceti impotriva iadului, tradatorilor?
- Nu ne intoarcem impotriva iadului, prietene. Iadul va ramane aici, doar ca va avea alti conducatori.
- Cat de buni asasini ati fi, tot nu veti face fata armatei noastre de 5000 de demoni.
- 5000? Nu prea e corect, pentru voi.
Si dupa ce ii arunc un zambet sadic imi scot Ragnarokul, Luc ii scoate pe Coma si Cosciug, da asa se numesc topoarele lui, de ce? Nu ma intrebati. El stie asta. Revenind la lupta noastra era foarte stransa, ei cadeau pe capete iar noi abia ne incalzeam. Nici cei mai de elita soldati ai lui Hades nu au reusit sa ne atinga si toate astea fara ca eu sa imi folosesc aripile si recunosc ca imi era putin ciuda. Singurul soldat ce mai ramane in viata este chiar generalul lor care se uita speriat in ochii nostrii sangerii.
- Doar 2 demoni asasini... au invins o armata.. de 5000 de oameni antrenati pentru astfel de momente... ce sunteti voi de fapt?
- Ceea ce ai spus si tu.. demoni asasini.
- Nu e doar atat. Nu puteti fii doar atat.
- Ba putem. Acum gura! Du-ne la Hades daca vrei sa ramai in viata.
- Voi chiar ma veti lasa in viata?
- Aaa.. nu. Doar iti dadeam sperante. Doar du-ne la Hades.
- Sa ghicesc ca nu mai am nimic de pierdut. Haideti!
Surprinzator generalul chiar ne-a dus pana in fundul castelului, acolo unde Hades isi macelarea, fierbea, ardea, maltrata si chinuia oamenii de la suprata care au fost meniti sa ajunga in iad.
- Aici isi face Hades veacul. Acum omorati-ma.
- Hai sa terminam cu asta! Spune Luc.
Luc tinteste cu unul din topoare spre ţeasta generalului si exact inainte sa il omoare ii opresc mana.
- Ce?
- Lasa-l sa plece!
- Poftim?
- Tipul asta ne-ar putea da de gol la ceilalti regi sau chiar la Lucifer.
- N-o s-o faca.
- De ce esti asa sigur?
- Generale, stii sa scrii?
- Suntem in iad, am fost antrenat sa lupt, nu sa fiu educat.
- Perfect!
Atunci imi venise o idee interesanta. Am luat o bucata de sarma din armura lui si am inceput sa ii cos gura dupa care i-am taiat degetele. La final ii spun:
- Nu poti comunica dar macar vei fi alaturi de familia ta.
Generalul se apleaca in fata mea sub semn de multumire si pleaca. Era un sentiment ciudat dar nu regretam nimic. Bineînțeles ca dupa ce pleaca generalul, nu am incercam sa intram prin efractie in altarul lui Hades, adica, cine ar putea intra prin efractie pe o usa de metal de 7 metri? Asa ca am abordat metoda directa. Am spart usa.
- Cioc Cioc! Strig eu din toate puterile.
- Chiar era nevoie sa faci asta? Spuse Luc.
- Aaa, daa.
- Ok.
In timp ce noi ne simteam ca intr-un film cu prosti, se aude din departare un raset malefic care nu parea sa fie speriat de prezenta noastra. Acel raset se pare ca stia si sa vorbeasca:
- Locul 7 si locul 8 din liga asasinilor.
- Deja am devenit cunoscuti.
- De ce ati venit sa il atacati pe maretul Hades?
- Ai ceva ce ne trebuie Hades si stii bine la ce ne referim.
- Normal ca stiu, eu stiu totul.
- Perfect. Deci ni-l dai si terminam fara lupta sau va trebui sa te fac sa imi gusti Ragnarokul?
- Cuvinte mari, ForeeX. De ce nu vii sa o faci?
- Crezi ca am intrat cu spaga in liga asasinilor?
- Haha..
- Stiu sa lupt, nu mai incerca sa ma ispitesti.
- Dar aproape reusisem, nu?
- Ohhh, nu.
- Eh, macar am incercat.
- Deci, Hades, un duel de 1 contra 1 si castigatorul ia totul?
- Iti risti sufletul?
- Nu degeaba am facut propunerea.
- Bine, batem palma.
Atunci fac cativa pasi in fata in timp ce imi scoteam Ragnarokul din teaca iar Hades inainta cu lantul focului albastru in mainile sale scortoase. Incepe lupta, Hades isi arunca lanturile in stanga, in dreapta, in sus, in jos, peste tot insa barez fiecare lovitura, nu pentru ca l-as fi cunoscut pe Hades, dar il cunosteam pe Luc iar el stie cum sa lupte cu niste lanturi. Hades, nervos, se prinde cu lanturile lui de peretii castelului care erau foarte inalti spunand:
- Sa vedem cum ma prinzi acum, bunule.
- Ok, tu ai vrut-o.
In urmatoarea secunda ii arunc o privire sadica si imi scot aripile. Atunci cand Hades mi-a vazut aripile s-a dezechilibrat si aproape ca a cazut. Foarte uimit ma intreaba:
- De unde le ai?
- Conteaza?
- O sa te omor pentru asta.
- Poti sa incerci.
Atunci el se arunca spre mine cu lanturile lui iar eu imi iau zborul spre el. Dupa 3 rateuri ale lui Hades din cauza nervilor si reusesc sa ma strecor in asa fel incaz sa ii strapumg inima de demon cu Ragnarokul meu. Hades cade urland si transformandu-se in cenusa, iar cu ultimele cuvinte imi spune:
- Ai grija de lanturile meleeeee...
- L-ai auzit, Luc?
- Oo da, voi avea grija.
- Sa inceapa antrenamentul.

Salut la toata lumea. Un nou capitol a aparut. Stiu ca postez foarte rar dar chiar vreau sa pastrez suspansul. Din perspectiva mea cartea este un oarecare fail dar cum frumusetea este in ochii privitorului, in acest caz este in ochii cititorului. Imi cer scuze pentru greselile gramaticale.