Visul Ucigas!

Ingerul cazut

- Ai de gand sa imi explici? Spun eu destul de curios.
- Este ceva foarte riscant.
- Adica? Eu nici macar nu stiu ce vrei sa faci.
- Ideea era sa ii bem sangele lui Astaroth, dar...
- Dar ce? Ce s-ar putea intampla?
- Sangele lui Astaroth este cu foarte putin mai fierbinte decat lava. Am putea primi puteri noi, le-am putea amplifica pe acestea sau am putea muri din cauza ca vom fii arsi de vii pe interior.
- Ai uitat ca suntem nemuritori? Oricat de mult ar putea arde sa arda sangele ala nu vom muri.
- Te inteleg, dar daca teoria mea e gresita? Daca nu va functiona? Daca va avea niste efecte secundare.
- Nu risti, nu castigi!
- Atunci risti tu ptimul? Sau risc eu?
- Risc eu, nu imi pasa catusi de putin de consecinte.
- De ce ai devenit atat de nervos si obsedat de putere?
- Luc, chiar nu iti dai seama?
- In legatura cu ce?
- In legatura cu Lucifer, acolitii lui, iadul, totul. Toti s-au intors impotriva noastra. Si va trebui sa luptam. Daca vom da inapoi vom muri in chinuri groaznice si asta nu e o varianta.
- Stiu ca nu e o varianta dar trebuie sa facem tot ce ne sta in putere sa cucerim iadul.
- Se pare ca din nou am gandit la fel din nou.
- Hai sa bem sangele ala!
Taindu-l pe Astaroth incepem sa ii scoatem sangele din corp. Se simtea cat de fierbinte este. Ardea mai rau ca lava, mai rau ca soarele, sau cel putin asta mi se parea mie. Bem amandoi cate jumatate de litru fiecare. Jumatate de litru de lava, atat de tare ardea. O simteam cum mi se scurge pe pupila, o simteam cum lasa cenusa in urma ei prin corpul meu, dar era doar putin fata de durerea ce urma si spun asts din cauza ca in secunda urmatoare cad in genunchi, incep sa zgarii pamantul, sa transpir si sa urlu "haideti, iesiti". Recunosc, in acel moment nu eram deloc constient de ce faceam. Luc se uita speriat la mine.
- Fratioare, esti bine? Ce s-a intamplat?
- Haideti, iesiti!
- Cine sa iasa? Unde sa iasa? La ce te referi? Ai de gand sa imi dai o explicatie?
- Haideti, iesiti!
- E timpul sa rezolvam asta ca in copilarie.
Atunci imi da doua palme, un sut, un pumn in cap, castane, ma tragea de urechi, de nas, toate chinurile pe care le suportam de la fratele meu mai mare in copilarie.
- Termina! ma rastesc eu la el.
- Te-ai gandit sa raspunzi?
- Da, in sfarsit am ce mi-am dorit!
- Si anume?
- Hahaaa, marca iadului, marca celui ce s-a ridicat impotriva lui Dumnezeu si a raiului, marca razbunatorului, marca diavolului, in sfarsit le am.
Luc face o fata pe care se citea teama, ingrijorarea dar in acelasi timp si mandria fata de fratele sau mai mic.
- Deci fratiorul mai mic le-a primit primul.
- Aparent! De ce? Tu nu le ai?
- Nu, mie doar mi-a dat mai mult autocontrol si mai multa agilitate in lupta cu armele.
- Cand naiba ai avut timp sa testezi asta de stii?
- Stai si te zbati acolo de 2 ore.
- Poftim? 2 ore in care nu am facut nimic altceva decat sa urlu si sa ma tarasc?
- Daaa, cam asa ceva.
- Ma urasc.
- Nu ai de ce. Priveste partea buna acum avem o arma importanta impotriva iadului.
- Stai. Iti mai aduci aminte jocul acela pe care il jucam mereu in copilărie?
- Ala in care ne credeam monstrii si ne bateam si ne inventam arme si alte prostii?
- Da, chiar ala. Iti mai aduci aminte regula de baza?
- Da, cum as putea sa uit, fiecare dintre noi nu avea voie decat la 3 arme de fiecare pentru ca mereu te ofticai.
- Lasa asta acum. Incearca sa gandesti putin. Ce arma am dobandit acum?
- Stai! Ai dreptate, este prima pe care ti-ai imaginat-o. Vrei sa spui ca noi ar trebui ca mai intai sa devastam anumiti regi ai iadului pentru a face mai intai rost de arme?
- A fost chiar atat de greu sa gandesti putin?
- Sarcastic ca de obicei. Oricum presupun ca abia astepti sa le incerci.
- Hah, exact, hai sa vedem ce pot face micutele mele ARIPI NEGRE DE INGER CAZUT.

Helllooo! Nu aruncati cu pietre. Stiu ca am intarziat enorm de mult. Chiar renuntasem la carte dar niste prieteni si tin sa le multumesc lui Alex Doboş si Marius Tudor pentru incurajarea de a continua acest fail al vietii mele. Sper sa va placa noul capitol si de data asta chiar am de gand sa termin cartea. :D