Inceputul

288 18 6
                                    

- Hei , Emma! Ce ora ai acum?- intreb cand o vad in fata dulapului meu

- Muzică. Tu desenul parca. - zice Emma plictisita
Incuviintez cu o miscare usoara a capului si incep sa o examinez  observand ceva difert la ea. Era imbracata complet in alb , purtand o rochita alba , pantofi albi , iar parul ei blond lasat pe spate in valuari este in perfect contrast cu imbracamintea.

- Ai patit ceva ?

- Nu! De ce zici asta?

- Esti imbracata in alb.

- O sa intarzii la ora , vorbim la pranz. - zice plecand

Mi-am luat desenul din dulap şi m-am indreptat spre sala cu pas grabit. Din neatenţie dau peste cineva făcând pensulele , acoarelele şi blocul meu plin de schiţe să zboare pe jos.

- Scuze. Nu am vrut. - zice cel peste care am dat

- E vină mea.

Încep să-mi strâng lucrurile costatand că mă ajută şi el. Din neatenţie apucăm amândoi aceeaşi pensula , mâinile noastră atigandu-se făcându-mă să simt şocuri în tot corpul. Mi-am ridicat capul şi am dat de 2 ochii de un albastru inchis  cu câteva dunguliţe auri. Parcă priveai cerul. Mi-am retras mâna iar acesta a ridicat pensula la nivelul ochilor mei.

- Cred că asta îţi aparţine.

Privirea mea s-a mutat de la ochii lui la buzele lui cărnoase şi rozali , perfecte. Am luat pensula şi ne-am ridicat în picioare , el dându-mi şi celelalte schiţe.

- Desenezi frumos. - zice el

- Multumes!

Tipul era din şcoală la noi şi cred că făceam şi câteva ore împreună deşi nu l-am văzut prea des. Nici nu ştiu cum îl cheamă. Acum era imbracat conplect în negru. Tricou negru mulat scoţându-i în evidenţă pătrăţelele , blugi negri cu turul în jos, geacă de piele neagă şi bocangi negri. Părul lui mă atrăgea cel mai mult , înafara de ochi, fiind şaten arămiu. Am observat că şi el mă scanează muscandu-şi buza.

Dau să plec dar mă apucă de braţ intorcandu-mă brusc sper el făcându-mă să icnesc.

- Ador sunetul asta. - zice apropiindu-şi faţă de a mea

Buzele lui fac contact cu ale mele strivindu-le. Mă retrag brusc din braţele sale dându-i o palmă făcându-i capul să se întoarcă brusc.

- Am prieten , boule. - tip eu

- Şi mie nu-mi pasă.

M-am întors pe călcâie , plecând  spre clasa şi aşteptând ca tipul misterios să mă smucească şi să-si preseze buzele catifelate de ale mele dar n-a făcut-o. " Ce tot zici acolo? Ai iubit , proasto! Unul care te iubeşte şi care e şi popular." zice conştiinţa mea. Mă enerva uneori cu logică ei dar avea dreptate. Ţin la Rick şi el chiar mă iubeşte.

Am intrat în clasa după un ciocănit şi-mi venea să întru în pământ de ruşine că am întârzia la ora 20 de minute. La dracu' cu tine tip misterios! am ţipat în sinea mea.

- Alexandra! În sfârşit. - zice domnişoară Angelina , profa de desen

Profa de desen era cea mai tare profa , ever. Este că a două mama pentru mine.

- Mă scuză...

- Fără scuze. treci la şevalet , tema de azi e dorinţa , Alexandra. Desenează ce îţi atrage interesul şi dorinţa în momentul asta. Poate fi ce doreşti tu.

TIANAUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum