TIANA

Secrete si distractie I

Faţa doamnei Angelina s-a îngrijorat brusc când ma văzut.

- Ce ai păţit ?

- Nick , a încercat să abuzeze de ea. - zice Carly

- Nu, cred că e o neînţelegere. E adevărat , Alexandra? - zice Angelina

Îmi las capul în jos iar această oftează.

- Hai gata! Distracţia s-a terminat. Duceţi-va în clase. Alexandra poţi veni în biroul meu ?

Am plecat împreună cu doamna Angelina. Aceasta era şi psihologul şcolii. Aceasta a intrat prima aşezându-se la birou şi făcându-mi semn să mă aşez şi eu pe scaunul din faţă.

- Nu a făcut nimic , nu? Zi-mi adevărul!

Am început să-i povestesc tot în timp ce lacrimile îmi curgeau siroie pe obraji mei roşi de ruşine.

- Alexandra , când o să termini cu obsesia asta după popularitate. Ştiu că îţi place atenţia , dar nu asta eşti tu. -ţipă Angelina după ce termin

- Eu... Îmi pare rău.

- O să vorbesc eu cu directorul , că sunt sigură că deja a ajuns la urechile lui , şi o să-i zic că e o neînţelegere. Dar există posibilitatea să fi şi tu pedepsită , nu numai el.

- Fac orice numai să nu aibă el probleme . Chiar îmi pare rău.

- Nu mie trbuie să-mi zici asta. Nu o să poţi să mai ascunzi mult timp ceea ce simti pentru el.

- Eu...

- Nu mă lua pe mine cu vorbe goale că , cu mine nu merge. Eu ştiu tot.Să revenim la problemele noastre. O să-ţi dau azi o scutire.

- Mulţumesc.

- Sunt dezamăgită de tine. zice Angelina înainte să ies.

- Şi eu sunt dezamagida de mine. - zic în şoaptă

Am ieşit din şcoală fără să-mi iau nimic şi am început să merg încet spre casă. Deodată începe ploaia. Încep să fug spre casă înjurându-mă în gând că nu mi-am luat geacă din dulap. Deodată furtună se opreşte. Ba nu. Încă plouă dar nu pe mine. Mă uit în sus şi văd o umbrela neagră. Îmi întorc capul şi dau de cele două astre care mă privesc cu dragoste. Inghit în sec iar el îşi întoarce capul schimbându-şi privirea în una serioasă.

- Unde este iubitul tău că să te apere de..... ploaie?

- Orele încă nu s-au terminat şi are şi antrenament. Eu... Eu am scutire.

- Normal. Doar trebuie să te refaci. Cred că eşti obosită . Doar ai scăpat dintr-un presupus viol. - zice râzând sarcastic

- Îmi cer scuze. Nu ... Nu am vrut să se întâmple aşa. Doar că....

- Că?

- Îmi era frică să nu mă creadă lumea următoarea ta jucărie.

Se uită puţin la mine apoi îşi mută privirea în faţă şi continuă să meargă lângă mine ne spunând nimic.

- Te rog , iartă-mă. Îmi pare rău. Serios. Doar că-s obsedată de popularitate. Asta e tot ce am în acest liceu.

Nu spune nimic şi asta mă omoară.

- Zi ceva. Ţipă la mine. Ceartă-mă. Zi că nu mai vrei să mă vezi. Loveşte-mă. Fă orice dar nu stă aşa. -zic oprindu-mă simţind că lacrimile încep să-mi alunece pe obraji