Evadarea

Capitolul 3

Poate ar trebui sa aflati mai multe despre acest Jack, nu?

Totul a inceput acum doi ani. In prima zi de scoala. Cand a venit un nou elev la scoala unde invatam. Elev in anul al treilea. Un baiat inalt (putin mai inalt decat mine.), cu parul negru si ciufulit, dar in acelasi timp era aranjat si cu ochii negri patrunzatiri. Avea o lumina in privire. Erau atat de frumosi si fara urma de rautate. Privirea lui era ametitor de calda. Te topei doar gandindute la ei. Erau atat de profunzi. O privire era de ajuns si te treceau toate apele. Cel putin asta simteam eu cand ii priveam. Avea un zambet atat de stralucitor si de senin incat atunci cand te uitai mai mult timp la el te orbea. Ajunge-ai sa te benoclezi minute in sir, fara sa poti sa-ti intorci privirea. Gropitele inferioare dadeau un plus zambetului, deja perfect. Era mult decât perfect. Un inger superb. Era atat de fermecator. Chiar adorabil. Era asa de dragut și de inocent incat te lasa fara cuvinte. Era fascinant.(Nu ca acum nu ar arata altfel.)

~14.09.2009-Prima zi de scoala~

Eu, Vanessa si Amber ne plimbam pe holurile scoli. Ascultand zvonurile despre noul elev cu ochii negri ca noaptea si zambetul orbitor. Aud clopotelul sunand de intrare. Ma duc la dulap sa-mi iau cartile. Deschid usa dulapului pentru a-mi lua manualul de engleza. Apoi o trantesc si incep sa alerg pentru a nu intarzia. Ma izbesc cu putere in cineva. Lasand cartea sa cada la podeaua abia lustruita. Ne apleca amandoi pentru a o lua de jos. Mainile noastre se ating, iar privirile ni-se intalnesc. Un zambet ii apare pe buze lasandu-i la iveala dintii albi ca perlele. Zambesc involuntar.

'Scuze.'

'Nu-i nimic.'

'Sunt Jack.'

'Melissa.'

'Trebuie sa merg la ora.'

'Si eu'

'Ne mai vedem, Mel.'

Plec muscandu-mi buza. "Mel" ce frumos suna spus de el. Are o voce asa de blanda si calma. Imi intorc capul pentru al mai privi inca odata. Si decopar ca se uita in urmă. Mi l-am rasucit repede revenind la drumul meu.
Intru in clasa inaintea domnului Davis. Ma asez in banca gandindu-ma la cele intampate mai devreme. Zambesc incontrolabil la amintirea chipului sau.

'Ce s-a intampat?', ma intreaba Vanessa. Risipindu-mi gandurile.

'Ce?! Nu. Nimic. Ce sa se intample? Ce ar putea sa se intample in 3 minute?'

'Destul de multe dupa cum se vede.'

'Ce!? Ce se vede? Ăăă... Nu s-a intamplat nimic!'

'Cu mine nu-ti merge. Acum spune!'

'Dar nu e nimic de ce nu intelegi.'

'Las-o sti ca o sa ne zica intr-un final.', spune Amber zâmbind.

'Ba nu.'

'Deci sa intamplat ceva.'

'Nu.'

'Dar ai zis...'

'Nu am zis.'

'Ba da.'

'Ba nu.'

'Stiu zambetul asta!', intervine Amber. De unde il stie? De la mine nu. Stai, ce zambet? Doar ce ne-am intalnit e imposibil sa simt ceva pentru el. E prea curand.

'Ce zambet? Nu e niciun zambet. Cine zambeste? Nimeni.'

'Ai dreptate!', exclama Vanne feticita. 'Spune tot!'

'Ce sa spun?'

'Cine e? Cum arata?'

'Cine sa fie?'