Arta scrierii

Belarus si comoara ei

"Tranteste usa  dupa tine,arunca haina pe podea,fa-te comoda.

Serveste un ceai,e vechi,dar e bun.Vorbeste cu mine,spune-mi ce ai in gand..."

        Trecuse mult timp de cand ajunseseram in noua noastra casa,iar Ivan parea deja nostalgic,desi ar fi trebuit,fiind singurul barbat din preajma,iar eu avand o boala ce-mi facea corpul pe zi ce trece mai slab,sa aduca cateva lemne din peretii si asa daramati.Se aseza,insa,pe jos,punandu-si capul greu in maini si privind  podeaua.Podeaua era plina de sange,la fel si perdelele sfasiate ale camerei:toate aveau un aer de genocid,de  evenimente  imposibil de inteles in ochii unui om obisnuit.Ivan  le intelegea.Le scria in fiecare zi pe un carnetel patat  de cafea si scrum,avea chiar cateva ipoteze prin care demonta motivele de fatade ale  crimelor URSS-ului,era un imperialist convins.Oare ce s-ar intampla daca cineva i-ar gasi carnetelul?E,desigu,o mare tradare la adresa rusilor!Dar lui nu ii pasa,astepta momentul in care va fi executat pentru fapte de o asemenea gravitate.

Era nebun.Oh,da!Un psihopat de neconfundat!Oriunde te duceai in Belarus,auzeai numele lui.Si de al meu...Oare cate nedreptati fata de regim am facut de cand ne stim?Oare sunt,intr-adevar,nedreptati sau doar nemultumiri?Oare raspunsul il vom gasi in Moscova?Leningrad?New York?Washington?Cu siguranta nu.

Minsk era murdaria celor care credeau fara scrupule in "Mama  Rusie",si  totusi,era si  murdaria in care ne nascusem,iar acum ,la 27 de ani,fiind nevoiti sa o parasim.Lasand amintirilela o parte,observ ca Ivan se ridica si se intreapta spre fereastra.A trecut atat de mult timp de cand ne ascundem,ca apusul ne-a prins trezindu-ne cu adevarat.Mainile lui au smuls perdeaua sangerie,lasand razele apusului sa invadeze casa.Vazandu-l nedumerit,am rostit incet:
      -Stii,ma gandeam sa ne mutam de aici...Vreau sa ne lasam de vandalizat.Ce-ar fi  sa...sa mergem in Siberia?Nu imi imaginez cat de  fericiti putem fi!Te-ai putea casatori,eu as putea fi invatatoare!Hai doar sa ne schimbam numele,sa uitam de Belarus,Minsk,Moscova,Varsovia si toata lumea comunista!
  Vocea lui deveni grava,se intoarse spre mine si ma privi cu ura:
       -Mergem in Moscova in cel mai periculos mod,ne taram pe sub containere de marfa,trenuri,ne schimbam identitatea de o  suta,ba nu,de o mie de ori,iar tu vrei sa...sa renunti!?Ce ar fi daca ai inchide gura!?Ia niste votca,poate iti trec gandurile astea tampite!
Ivan devenea mai violent si mai violent in vorbe,pana cand se opri.Facu doi pasi spre mine si imi imbratisa corpul tremurand:
     -Doar inchide ochii,spuse calm,parca de nerecunoscut fata de data trecuta.Cred ca va fi oarecum bine,nu?Esti speriata,nu?Ce prost sunt!Bineinteles ca esti!De ce n-ai fi?Iarta-ma pentru ce au facut nelegiuitii aia,am incercat sa te salvez,si dupa cum vezi,am  reusit.De ce nu ma salvezi si tu?Astept asta de luni intregi,de ce nu o faci?De ce nu ma salvezi din boala asta mentala?
     -Nu eu trebuie sa te salvez,l-am intrerupt sarutandu-i obrazul,ci tu!

Atunci  totul deveni rosu,apusul se  juca cu parul meu,dandu-i acele reflexii ce il innebuneau pe depiln.Gandurile imi ramaneau la ce rostise cu doua minute inainte de tacere."Nelegiutii!?Oh,ce vorbe usoare pentru niste caini...Au trecut multi ani de atunci,10 sau 11.Multi ani de cand Ivan trecea cantand,beat si lovit  in toate partile pe strada mea."Tot ce gandeam mi-a fost intrerupt de un zgomot ciudat.Usa se prapusi la doar cativa milimetri de mine,iar vantul incepu sa bata cu putere.Ivan pleca din bratele mele,incercand sa ridice ce a mai ramas din usa.Atunci mi-am dat seama ca margele mele au ajuns pe podea....

"Acelasi scenariu,cu nimic mai mult in plus.De  ce incerci sa-l schimbi zadarnic,sa-l faci mai presus?"

De aici a pornit totul,o singura dovada ca locuinta se alfa intru totul impotriva fizicii il facu pe Ivan sa-si piarda mintile,iar pe mine sa ma intreb cand  s-au intamplat atatea lucruri  intr-un minut.