Amanda Smith

I

În urmă cu 2 ani:

-Tu chiar ai de gând să ne părăseşti pentru aia?! Să ne laşi pe mine şi pe mama singure? De ce ea nu îţi e de ajuns?! Spune-mi! Cu ce ţi-a greşit?

Ţipam neîncetat la tata încercând să îi bag minţile în cap. Mama plângea pe canapea încercând să-i înţeleagă decizia. 

-Amanda...Scumpa mea. Ştii că tati te iubeşte. Mereu ai fost fetiţa mea cea ascultătoare, dar între mine şi mama ta nu mai merge. Noi doi vom păstra în continuare legătura. Nu pot accepta să te pierd.

-Ştii ce?! Pleacă! Dispari! Nu vreau să te mai văd niciodată! Dar ţine minte un lucru: odată ce ai ieşit pe uşa aia tu nu mai eşti tatăl meu...Tom!

În secunda în care i-am pronunţat numele am simţit o lovitură puternică peste obrazul stâng. M-a lovit. Pentru prima dată în 15 ani tatăl meu a dat în mine. Am căzut jos şi lacrimile au început să îmi curgă şiroaie pe obraji. Îmi trec uşor degetul mare peste buza inferioară şi văd sânge. Mama se ridică rapid de pe canapea şi se apleacă spre mine. Îmi ridică uşor faţa şi se uită la buza mea. Se ridică şi se repede spre tata.

-Tom, ai întrecut orice limită! Ieşi dracului din casa asta şi să nu te mai întorci vreodată. DISPARI!

-Stai liniştită Clare. Nu mă mai întorc. Am tot ce îmi trebuie. 

Tata se întoarce cu spatele spre noi şi iese din casă izbind puternic uşa. O văd pe mama cum îşi şterge lacrimile şi apoi se apleacă spre mine. Mă cuprinde cu braţele ei şi mă sărută uşor pe frunte.

-Gata Amanda. E mai bine aşa. Nu uita: "Totul în viaţă se întâmplă cu un motiv".

Urc sus în camera mea şi mă descarc. Noroc de Jessica care îmi este mereu alături. Nu ştiu ce m-aş face fără ea. A stat cu mine 6 ore doar privindu-mă, fără a-mi spune nimic.

-Amanda...

-Da.

-Tu şi Christian nu trebuia să vă vedeţi?

-Nu...nu am mai vorbit de 2 zile.

-Sună-l!

Îmi şterg lacrimile şi îmi iau telefonul. Formez numărul lui Christian, dar nu răspunde... 

-Ok...încep să-mi fac griji. Iar nu răspunde.

-Nu fii prostuţă. Mergem până la el, vorbiţi, vezi ce are şi eu te aştept afară.

Mă îndrept spre dulap încercând să nu mă gândesc prea mult la hainele cu care să mă îmbrac. Mi-am luat rapid pe mine o pereche de blugi de un albastru deschis şi un tricou violet. Am coborât jos şi mama era în bucătărie. Mi-a zis să nu stau mult şi să am grijă ce fac.

Ajunsă în faţa casei lui Christian îl mai sun odată, dar logic...nu răspunde. Mă îndrept spre uşă şi bat de vreo câteva ori. Nu a ieşit nimeni să deschidă uşa. Când să mai bat odată primesc un mesaj. Îmi scot telefonul din buzunar şi citesc "Amanda ştiu că ţii mult la mine, dar nu mai merge. Vreau să ne despărţim. PS: Nu te obosii să mă suni că nu o să îţi răspund.". Lacrimile mi se prelingeau rapid pe obraji şi am începun să tremur. Jessica vine repede lângă mine.

-Amanda! Amanda, ce e cu tine?! Zii ceva!!!

Eu fără a scoate un cuvânt îi arăt telefonul.

-Intrăm în casă peste el. Îţi datorează o explicaţie!

Jessica mă prinde de mână şi mă tărâşte cu forţa în casa lui Christian. Ajunse în faţa camerei lui încep să tremur, dar deschid uşa fără a mă gândii prea mult. Când am deschis uşa am amuţit. Christian era în pat cu Amber...tipa mai mică decât mine cu un an, cea pe care o uram din tot sufletul. Amber era una din cela mai mari curve din şcoală şi bineînţeles că era şi foarte populară. Lupta pentru cea mai populară fată din şcoală se dă între ea şi Jenna Evans, o tipă de 16 ani. Şi acum ea...se află în pat cu iubitul meu...sau mă rog...fostul. Şi cică are doar 14 ani...

-Amanda...ce naiba cauţi aici?!

-Cum ai putut? De parcă nu ar fii de ajuns că îmi dai papucii printr-un SMS...acum am aflat şi că mă înşelai. Te urăsc!!!

Am ieşit din casa aia fără să mai spun nimic. Mă simţeam oribil. Simţeam cum pământul îmi fuge de sub picioare. Inima îmi era sfâşiată de durere. Simţeam cum mă sufoc. Când mama m-a văzut a intrat în panică, dar Jessica i-a povestit tot. A vorbit cu diriginta şi eram scutită pentru următoarea săptămână de şcoală. Stăteam toată ziua în faţa ferestrei şi mă gândeam cu ce dracu am greşit să merit asta. Tata...adică nu tata...Tom ne-a părăsit, Christian mă înşela şi mi-a mai şi dat papucii printr-un mesaj. Toată săptămâna nu am mâncat aproape nimic. Doar am plâns şi am dormit. Duminică seara mama se aşează lângă mine şi începe să îmi vorbească.

-Ştii...poate că acum doare, dar cu timpul va trece. Gândeşte logic. Unul care se culcă cu o copilă de 14 ani nu te merită. Te-ar fi vrut doar pentru sex. Tu eşti o fată specială Amanda. Mereu ai fost aşa. Şi nu îţi spun că ar trebuii să îi ierţi pentru că ştiu că îţi este imposibil. Dar să ştii că orice ai decide te voi susţine. Încearcă să te odihneşti în seara asta pentru că mâine trebuie să mergi la şcoală. Şi nu uita, oricât de tare te-ar durea nu îi arăta asta.

Mama mă sărută pe frunte şi iese din cameră.

Dimineaţă îmi scot din dulap o pereche de blugi negrii, un tricou albastru şi mă încalţ în teneşii mei preferaţi. Ajung la şcoală şi totul pare normal. Nimic deosebit. La prânz eu stăteam ca de obicei cu Jessica şi Harry la masă. Singurul care lipsea era Christian care acum era împreună cu Amber la una din mesele celor populari. Încercam din răsputeri să îmi ascund lacrimile, dar nu prea reuşeam. Harry încerca pe cât posibil să evite să o sărute pe Jessica în faţa mea, dar asta tot nu mă ajuta cu nimic. Nu am putut mânca aproape nimic şi când să mă ridic Jenna se aşează pe scaunul liber de lângă mine.

-Putem vorbi puţin?

-Jenna, dacă ai chef de miştouri azi chiar nu e momentul. Amanda nu se simte bine.

-Ştiu. Christian a înşelat-o cu Amber. Toată şcoala vorbeşte despre asta. Dar eu nu sunt aici pentru miştouri. Sunt aici să o ajut.

-Tu?! Niciodată nu ţi-am fost prea simpatică.

-Mda...Asta e adevărat. Dar tu chiar ai potenţial. Nu-ţi stă bine plânsă. Am ieşi amândouă în avantaj dacă te-aş ajuta să te răzbuni.

-Amanda nu cred că e o idee bună.

-Jessica. Vorbim mâine. Lăsaţi-mă vă rog singură cu Jenna.

Harry şi Jessica au plecat de la masă şi eu am rămas cu Jenna.

-Să aud Jenna. Ce propui?

-Pentru început gata cu fata cuminte. Vom face o schimbare radicală de look. Apoi... vei umbla cu mine. Vei devenii şi tu una de-a noastră, dar asta înseamnă să renunţi la înfundatul şerveţelelor în nas. Asta nu ni se potriveşte. Noi când suntem rănite ne răzbunăm. Ne alegem victima şi o umilim de fiecare dată când avem ocazia. Te voi ajuta 2 ani...cam atât mai stau eu în şcoală. În ultimul an trebuie să te descurci singură. Ce zici? Te bagi?!

Trag o privire către masa la care se afla Amber cu Christian.

-Mă bag!