Amanda Smith

III

- Da Jenna ... Promit. Ăhăm. Da ... o să mă comport frumos. Bine ... şi eu te pup. Pa-pa.

Tocmai ce am terminat de vorbit cu Jenna la telefon ... Aveam să mă duc la cină la ea diseară şi trebuia să îmi iau bunele maniere la mine pentru că va fi şi enervantul de prof acolo ... Pe cine păcălesc? Abia aştept afurisita aia de cină. Proful ăsta e chiar hot. Şi aşa mă trezesc căutând o ţinută drăguţă în şifonier. Găsesc o rochiţă de un roz pal spre culoarea piersicii, nici prea lungă, nici prea scurtă şi îmi încalţ pantofii crem. Am menţionat deja că azi după program am fost la salon şi am scăpat de şuviţele verzi? Mda ... m-am cam plictisit de ele. Sun la un Taxi care mă duce la Jenna. Plătesc şi cobor din maşină ... Dintr-odată ce să aud? Din spate mă strigă cineva.

- Christian? Ce dracu vrei?

- Amanda ... trebuie să vorbim despre ce s-a întâmplat astăzi ...

- Ce s-a întâmplat? Ar trebui să îţi ţii căţeaua în lesă. Nimeni nu îmi atinge părul.

- În primul rând nu vorbii aşa despre Amber. Nu are nici cea mai mică vină că tu deviezi. Şi în al doilea rând voiam doar să te avertizez că te urăşte şi vrea să îţi facă probleme.

Râd sarcastic după care îmi încrucişez braţele la piept, astfel încât să pot părea serioasă .

- Dragul meu, nu mi-e frică de Amber. Ea un nimeni pe lângă mine şi o pot distruge într-o secundă. Şi până la urmă de ce naiba ţi-ar păsa ţie de ce mi-ar putea face ea mie? Mai bine ai avea grijă să o protejezi pe ea. 

Nu îi dau dreptul la replică şi mă întorc, dar el mă prinde de mână.

- Ce e?!

- Să ştii că îmi lipseşti ...

- Am mai auzit asta şi de la alţii. Pa.

- Pa Amanda ... Frumos păr, apropo.

Christian întrecuse orice măsură. Ce vrea el de fapt să obţină? Nu mai înţeleg nimic ... Intru în casă şi Jenna mă invită să iau loc la masă lângă Eliot când primeşte un telefon.

- Amanda, Eliot ... Justin are nevoie urgent de mine ... Chiar trebuie să plec, dar promit să vin cât de repede pot. Puteţi mânca fără mine. Şi vă rog să nu vă supăraţi, dar e destul de urgent.

- Pe bune? Tu chiar ai de gând să mă laşi cu ăsta aici?!

Eliot se uită insistent la mine. 

- Să ştii că e un tip chiar de treabă când nu o face pe proful dur!

- Mda ... cu siguranţă.

- Deci chiar mă grăbesc. Vă pup. Pa.

Şi Jenna a plecat ... Ce drăguţ. În încăpere s-a aşternut o linişte profundă. Că doar asta îmi mai lipsea mie. O încăpere înconjurată de linişte unde pot auzi neîncetat vocea idioată din capul meu care repeta într-una cuvintele lui Christian "...îmi lipseşti.". Nu aveam nici cea mai mică idee la lucrul pe care aş putea să îl fac să nu mă mai gândesc la Christian ... Dacă mă mai gândeam o singură dată la idiotul acela aveam să izbucnesc într-un plâns isteric. Oftez ...

- S-a întâmplat ceva? Dacă vorbeşti s-ar pute să te pot ajuta.

Oare aş putea să? ... NU! Cum pot să mă gândesc la asta ... Nici măcar nu îl cunosc bine ...

- Oh ... la dracu' , nu pot să cred că o să fac asta ...

- Ce o să fa...

Eliot nu a avut timp să îşi ducă până la final pentru că eu m-am năpustit în braţele lui şi am început să îl sărut pasional. Spre uimirea mea, el nu s-a împotrivit nici măcar o clipă. Buzele noastre se mişcau într-un mod aproape interzis... Îl muşc uşor de buza inferioară şi el mă ridică în braţe. În următorul moment ne afla într-o cameră necunoscută mie, frumos tapetată cu un albastru ca cerul şi foarte simplă. Era probabil camera lui. Mă aruncă în pat şi îl trag peste mine. Buzele noastre nu se dezlipesc din sărutul fierbinte în care se aflau. Îi caut  nasturii de la cămaşă şi îi deschid pe rând după care o arunc pe covor. Îmi deschide uşor rochiţa şi în următoarele secunde ea zboară pe podea. Hmm ... cred că mi-am ales bine ziua în care să îmi asortez lenjeria.  De ce mă gândesc la lenjeria mea intimă care nici măcar nu se mai afla pe mine? Gura lui a început să îmi exploreze corpul. Mă simţeam atât de bine până când am simţit o uşoară durere în zona interzisă şi am tresărit. Eliot s-a rificat imediat de pe mine şi mă privea acuzator.

- Tu eşti nebună?! De ce mama dracului nu mi-ai spus că eşti virgină?!

Ţipa ...

- Eliot ... Ce e cu tine? Nu credeam că are vreo relevanţă să specific asta.

- Nu eşti normală! Hai să îţi explic cum stă treaba. Chestia pe care tocmai ai făcut-o o să o regreţi mult timp. Virginitatea nu se pierde printr-o simplă aventură, Amanda!

- Eliot ... eu...

Simţeam cum un val de emoţii îmi străbate corpul. Lacrimile mi s-au oprit la timp, înainte să izbucnesc în plâns.

- Ieşi afară, Amanda. Să nu te mai văd!

Îmi iau hainele şi părăsesc locuinţa Jennei în grabă. Mă grăbeam să ajung acasă ... ştiam că acolo îmi voi permite să mă descarc emoţional, dar oricât am încercat să mă abţin, m-am prăbuşit exact în locul în care mă aflam, în mijlocul străzii. Am început să plâng şi pentru prima dată în doi ani i-am permis acelui oribil sentiment să mă pună în genunchi ... durerea a ăus stăpânire pe mine. Nu mă puteam mişca din loc ... mă gândeam doar la greşeala pe care tocmai am făcut-o şi plângeam. A început ploaia. Simţeam cum picăturile de apă îmi spală corpul pe care îl simţeam murdar, deşi nu era aşa ... Cum am putut să fac asta? Mă gândeam doar la cât de groaznică pot fi ca persoană ... cât de mult le-am greşit tuturor în ultimii 2 ani. De ce mă gândeam la toate astea acum? Fiecare părticică din mine mă durea. M-am ridicat uşor şi când să traversez strada am văzut negru în faţa ochilor.

Deschid ochii şi explorez încăperea în care mă aflam. Îmi părea atât de cunoscută, dar nu puteam gândi...

- Unde ... unde sunt?

- Hey ... te-ai trezit. Cum te simţi? Stai liniştită că eşti în siguranţă. Îmi poţi spune ce ţi s-a întâmplat?

- Jess ... îmi pare atât de rău ... te rog, nu mă pune să vorbesc acum ...