The fame game

Prolog

"She knows what I think about
And what I think about

And if I may just take your breath away
I don't mind if there's not much to say
Sometimes the silence guides your mind"

Sweater Weather- The Neighbourhood

**

Odată ce păşesc în interiorul uriaşei clădiri condusă de mine nu pot să nu dau importanță agitației din jur. Păşesc fără a mai spune nimic spre lift în timp ce ochi mi se plimbă pe fiecare angajată ce se stresează mult prea mult.

-Domnişoară Golden! Strigă o tânără blondă în timp ce vine în fugă spre mine.

Mă întorc în totalitate spre ea şi-mi ridic o sprânceană.

-Care e problema, Odette? O întreb, punându-i accent pe numele ce-l citisem pe ecusonul dânsei ce-l poartă în piept.

Chiar dacă mă ocup de câteva luni bune de firmă, nici acum nu am reuşit să rețin numele tuturor angajatelor mele. De când tata a avut acel nefericit accident mie mi-au revenit toate responsabilitățile sale deoarece mama a refuzat să se implice în afacerile dubioase ale tatălui meu. La doar douăzeci şi trei de ani ai mei e destul de dificil să ții în frâu o mare de oameni, însă mă dedic cu totul acestei companii şi sunt mândră de rezultate.

-O voi anunța eu, tu poți să revii la ceea ce făceai înainte. Spune un ton atât de familiar, iar colțurile gurii mi se ridică într-un mic zâmbet înainte de a mă întoarce pentru a o vedea pe cea mai bună prietenă a mea, Bree.

-D-Desigur. Se bâlbâie blonda, iar în secunda următoare se face nevăzută.

Îmi întorc trupul spre frumoasa roşcată cu care mă pot mândri că-mi este prietenă.

-De unde şi până unde atâta agitație? Întreb şi-mi rotesc ochii prin încăperea ridicul de spațioasă.

-Este o urgență Candice. Urgență! Spune extrem de repede şi-mi pot da seama din tonul ei îngrijorat că s-a întâmplat ceva nu extrem de plăcut. Putem merge în biroul tău să-ți spun totul?

Dau din cap nesigură gândidu-mă la care ar putea fi acest anunț. Apăs rapid pe butonul liftului ce ne conduce la ultimul etaj, iar doar în câteva clipe deja ajungem în dreptul uşii biroului meu.

Bree păşeşte cu repeziciune şi se aşează pe unul din scaunele de piele. Îi copiez gestul, acum fiind față în față. Expresia îi era una tensionată şi încă nu mă puteam gândi la ce se întâmplă.

-Candice.. ştiu că în ultima vreme firma a dus-o foarte bine, chiar am fost pe primul loc pe plan internațional al brandurilor, însă ceva rău s-a întâmplat. Foarte rău.

-Continuă.. Spun cu vocea tremurândă.

-Ştii că urma să scoatem pe piață colecția Diamonds, la care toată lumea s-a implicat şi cu toții ne-am străduit să iasă ceva extraordinar..

O privesc confuză, iar sprâncenele aproape mi se unesc.

-Nu înțeleg. Spune odată ce s-a întâmplat fără să o mai lungeşti.

-Ne-au fost furate modelele. Spune extrem de repede şi expiră zgomotos la final.

Îmi închid ochii şi încerc să mă gândesc automat la o soluție. Eram conştientă că aşa ceva se poate întâmpla oricând însă nu aşteptam ca această zi să fie atât de apropiată.

-Îmi pare rău Bree... e numai vina mea. Nu ar fi trebuit să am o încredere aşa oarbă în toate persoanele din firmă.

Vorbesc şi-mi sprijin capul în mâini. În minte mi se auzi un click. Atunci mi-am dat seama de singura posibilitate ce o aveam. Păstrasem câteva copii în siguranță, ceea ce însemna că încă există o şansă să fac lansarea de colecție cât mai repede.

* * *

Până seara târziu am stat doar în birou gândindu-mă la data lansării colecției. Aveam deja un plan şi urma să-mi anunț angajații despre el.

Îmi strâng lucrurile de pe birou şi le aşez în sertare. Înşfac geanta ce era deasupra mesei de la intrare şi ies pe uriaşa uşă.

Merg grăbită până la maşină şi conduc cu viteză până acasă. Mâine voi convoca mai mulți directori ai diferitelor branduri de haine într-o şedință să le prezint noul proiect.

Ajung în fața uşii apartamentului meu şi scormonesc în geantă după cheile apartamentului meu.

Odată ce le găsesc îmi folosesc luminozitatea ecranului telefonului pentru a vedea unde să bag cheile.

Ochii îmi cad asupra unui buchet imens de flori aşezat chiar sub tocul uşii. Îl ridic şi-mi mijesc ochii pentru a putea distinge culoarea florilor.

Albe. Culoare mea favorită. Buzele mele se aşează într-o linie fină şi îmi ridic cheile înapoi. Deschid uşa apartamentului şi intru cu repeziciune.

Mă descalț şi îmi dau jos paltonul, după care-l aşez cu grijă şi geanta la fel. Aprind lumina holului şi inhalez mirosul atât de familiar al apartamentului.

Stăteam singură încă de la vârsta de nouăsprezece ani şi rareori eram vizitată de mama. Mai ales după moartea tatălui meu, ne-am distanțat extrem de mult şi ea a ales să plece în Norvegia.
Îmi întrerup şirul gândurilor când simț o mică înțepătură în degetul arătător. Scanez buchetul de flori ce era îm brațele mele şi tot ceea ce vedeam erau multe flori. Extrem de multe.

Cine ar fii vrut să-mi facă asemenea surpriză?
Merg în bucătărie şi pun florile într-o vază pe care o umplu cu apă.

Un mic bilețel alb ce era aşezat printre spinii trandafirilor îmi captează atenția. Îl ridic cu grijă şi privesc literele din exteriorul său. Pentru Candice Golden.

Îmi țuguiesc buzele şi îl despăturesc.
Ne vom vedea în curând, pisicuțo.

A.B.

Ce vrea asta să însemne? Îmi ridic o sprânceană şi umerii în acelaşi timp.
Poate e doar o greşeală.

Privirea îmi cade din nou asupra numelui meu de pe bilet. Asta cu siguranță nu e vreo greşeală.

Oftez şi arunc biletul într-un colț de cameră şi merg spre baie.

***

A doua zi dimineață sun o mulțime de manageri ai firmelor care sunt în colaborare cu Golden Company.

Planific şedința pentru după-amiază şi explic tuturor că voi face lansarea de colecție peste două săptămâni.

Intru în birou şi închid uşile în urma mea. Astăzi voi avea extrem de multe de făcut.