In Prezent - Capitolul 4

39 3 0
                                    

Si acum ajungem in prezent .... V-am spus la inceput ca sunt intr-o situatie incurcata... Mi-am ucis ambii parinti si  sunt pe fuga cu fata pe care o iubesc din gradinita...Ideea este ca ciudat este ca mi-a placut sa ucid dar  in compania lui Ephi toate aceste dorinte sadice dispar.. Chiar si demonul de langa mine e mult mai slab...


Am reusit sa ne adapostim intr-o casa abandonata la margine de padure.Nu tu oameni sa ucizi, nu tu oameni care sa te cunaosca.. Eram doar eu cu Ephi si padurea infinita. Ea a dorit sa isi continuie studiile asa ca  invata in satul din apropiearea padurii ,iar eu incercam sa ma acomodez cu noua mea viata...Hm Am un singura prietena si ironia face ca ea sa fie si iubita mea.  De ce eu nu mi-am continuat studiile ?! Nu voiam sa ma reintorc la viata de "ciudat" si "timid" . 

Dupa cateva zile

Am decis sa ii fac o surpriza lui Ephi. Asa ca m-am imbracat cu un costum.. Cel din liceu(practic singurul acostum care il aveam) si am plecat. Am asteptat ca orele sa se termine.. Ceva nu era in regula... Ephi nu aparea.

Demon: - Ti-a fost dor de mine? Hm.. Sigur ca ti-a fost pentru ca simt ca ti-a placut tocmai ce ai facut.! 

Eu: -Nu....Lasa-ma IN PACE! EPHIIIIIII! EPHI unde esti?!

Am inceput sa alerg panicat  pe langa  zidurile scolii..

Un mic ras imi atrase privirea... Era o fata de voce asemanatare a lui Ephi.. Era pe partea cealalta a zidului si radea. Am decis sa astept  pentru cateva minute sa vad ce se intampla.

Ephi: -Ma bucur ca te-am intalnit.... Ma faci sa ma resimt fata, femeie...

La auzul acestor vorbe  am inteles mesajul... Ephi tocmai ma insela cu un tip de la scoala.. Nu spun ca ma surprinde, dar fuck.. De ce Ephi?! De ce... 

Demon: -Stii partea cea mai buna si care nu ti-am spus-o? IN suflet ti se  dezvolta ura pentru acea fata... Era singurul tau "scut" impotriva mea...  IN fiecare seara de acum eu iti voi prelua controlul corpului, al deciziilor si al sufletului tau intr-un fel..

IVedeam acel demon in fata mea.. Arata exact ca mine in afara ochiilor rosii si a pozitiei agresive...

Deja trecuse ora 17:00 si soarele incepea sa apuna... Ma uitam cu frica in ochii demonullui care se uita la mine cu o pofta nebuna de a  ucide...Am cazut inconstient pe pamant la aparitia lunii.. Ephi inca era pe partea cealalta a zidului cu acel baiat...

Era seara... I-am auzit spunandu-si "ne vedem maine la scoala" ... M-am dus  in mica "cocioaba" a ingrijitorului si am luat de acolo o drujba.. Demonul de la mine imi spunea:

- Ia-l acum! ESTE SINGURA TA SANSA ! PROFITA DE EA! NICIODATA NU O SA MAI AI O SANSA CA ASTA!

Simteam o nebuna dorinta de a ucide, si de a-l vedea pe acel tip  suferind din toate partile corpului...

Am gasit niste haine ale unor elevi de aici..Mi-am luat niste pantaloni si un hanorac si l-am urmarit.. Incet....asteptand momentul oportun..Tipul era mult mai inalt si mai in varsta ca mine  cu muschii multi mai mari ca ai mei...S-a oprit..Se intoarce spre mine asa ca  ii atac piciorul cu drujba insa nearandu-mi fata.

Alexei : -Cine esti?! (ma intreaba tarandu-si corpul pe acel drum pustiu)

Ridic usor capul lasandu-l sa imi vada fata . Incep sa rad malefic ..

Eu: -Mi-ai luat-o pe Ephi..Hm..Trebuia sa te gandesti mai bine.. Dar te inteleg.. NU ai stiut cu cine  ai de-a face! 

Dupa asta am inceput usor sa il dezmembrez... Lasandu-l sa sufere usor pentur fiecare bucata din corp acum desprinsa de corpul sau...DUpa ce si-a dat si ultima suflare, iau hanoracul si ii strang de pe jos toate partile corpului si plec spre casa...

Cand am ajuns Ephi facea de mancare fiind mirata ca ma vede acasa stiind ca eu niciodata nu plecasem de acolo..

Eu : -Ephi.. STIU!

Si ii arunc  ramasitele  fostului ei prieten pe jos... Ea a scos un tipat si a lesinat...

Fighting with my demonsUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum