Eu: Obito, pot sa-ti pun o intrebare?
Vara-mea (a.k.a. Obiro): Sigur!
Eu *cautand prin telefon* Stai asa. *caut* Stai asa. *caut in continuare* Stai asa.
Obito: Hai astazi!
Eu: Bine, bine. Ce parere ai de...
~Ungaria~
Obito: E anime, ce vrei sa zic?
Eu: Zi ceva! Orice!
Obito *plictisita* E frumoasa.
~Belarus~
Obito: Parca ar fi regina ghetii.
~America~
Obito: Pare tocilar.
~Elvetia si Lihtenstain~
Obito: Parca-ar fi gemeni.
~Wy~
Obito: E frumoasa...sau frumos. Ce-o fi.
Eu *pokerface*
~Japonia~
Obito: E frumos! Chiar e frumos! *zambet sincer*
~Rusia~
Obito: E batran.
Eu: THE HELL!
Obito: Pai are parul alb.
~Franta~
Obito: Oribil.
Eu: Te iubesc, draga mea verisoara!
~Anglia~
Obito:E mai frumos ca celalalt. Acuma lasa-ma! Sunt doar niste desene animate! Nu-s reali.
Eu: IN NUMELE LUI MASASHI KISHIMOTO, NU SUNT DESENE ANIMATE! SUNT ANIME-URI!
*apar natiunile inarmate cu Anglia in frunte*
Anglia *cu pusca de vulpi in mana* Retrage-ti cuvintele, miss.
Obito *soc*
*toti se pregatesc s-o atace, dar apare minunata Kaguya care isi salveaza verisoara*
Eu: STAAAATI! *ii arat o poza cu Romano*
Obito: E frumos.
Eu: Dăăă! E sotul meu. Acum... pe ea!
Obito *fuge mancand pamantul*
Natiunile si cu mine *dupa ea*
N-am avut ce sa postez așa ca am folosit-o pe vara-mea pe post de cobai. Faza e ca nu mai am idei așa ca va cer ajutorul.
Morala: Ce ne-am face fără oamenii normali? Kaguya nu ar mai plictisi oamenii.
