Viciul iubirii

Capitolul 3 : Intruchiparea ...

 * Cuvant inainte : Aceasta carte este scrisa doar pentru a-mi descarca unele ganduri. Tin sa mentionez ca a fost scrisa fara o oprire , fara a reciti fiecare capitol si fara a corecta vreo greseala. Multumesc anticipat si lecturare placuta. *

'' Cum fiecare intamplare isi are rostul deasemenea si fiecare gand isi are rostul. Uneori acest destin pe care multi il confunda cu o parte de viitor este doar un lucru cu care ne-am obisnuit uni dintre noi , dar destinul nu este asa, destinul nu reprezinta o parte din viitor , destinul este acel sentiment ce din cand ii cand ii apropie pe oameni , motivandu-i sa continuie ceea ce au inceput , uneori sa iubeasca ... alte ori sa urasca. Multe persoane afirma ca destinul nu se poate schimba, ca asta e – dupa cum multi spun – predestinat sa ni se intample , dar oare intreb daca o persoana se naste cu un destin de suferinta , in care aceasta este mereu trista , plange ... acest '' destin '' nu poate fi schimbat? Multe persoane spun : '' Unele lucruri nu se pot schimba niciodata!'' , ei bine daca doriti ca aceste lucruri sa se schimbe , nu asteptati ca cineva sa o faca pentru voi , mergeti si schimbatele voi insiva. Daca vrei sa obtii un lucru cu adevarat , insusestetil singur prin munca , nu astepta sa ti-l dea cineva gratuit. ''

Venise prima zi in care Maddie si Mike pasi pentru prima oara ca elevi intr-un liceu si nu orice liceu ci al 2-lea liceu ca importanta din California. Natura deschise catalogul si facu prezenta primul de la catalog pe ziua de azi fu soarele. Mai vioi ca oricand isi ridicase razele in semn de prezenta lasandu-le sus ridicate pana la urmatorul elev. Afara , soseaua era uscata desi gazoanele de langa trotuare fu putin noroiase si moi.

Mike se trezise cu cateva minute mai tarziu de ora 8:00 desi ceremonia incepu la ora 9:00 fix . Acesta isi setase telefonul sa sune la ora 8:40 pentru a pleca de acasa.

Fara nici o graba se ridica din pat , mahnit si trist pusese mana pe patura ce cazu jos si o arunca in semn de dispret pe patul dezordonat. Deschide usa si cobori in bucatarie fara a se schimba sau a merge la baie. Ajuns in bucatarie manca un sandwich rapid si se gandi totusi sa mearga la baie sa isi fac un dus. Mergand pe hol incet se gandi la fiecare clipa alaturi de mama sa , pe fata lui curgand cate o lacrima din cand in cand. La jumatatea drumului catre baie ce paru lung asemenea unor mii de kilometrii de carbune incins pe care el pasea cu durere , acesta nu mai avea nici o forta in el , acestea decise sa plece , sa il lase de izbeliste singura puterea pe care o mai avea o folosi pentru a plange. Corpul lui luand decizia finala , il aseza jos langa peretele alb , iar sentimentele lui controlate ca de o marioneta isi incepu rolul pe aceasta scena ce avea ca tema suferinta. Scena fiind fata. Infingandusi ca ultima putere mainile in parul negru , cu greu in gand ca si cum ar improviza in aceasta sceneta , tristul Mike gandise :

Tot nu inteleg mami ... de ce a trebuit sa pleci? De ce m-ai lasat fix acum cand am nevoie de tine ... ? De ce nu mai am pe nimeni? De ce inima mea nu mai bate fericita ? Nu inteleg mami ... de ce atunci cand iubesti cu adevarat pierzi? De ce mai intai tati ... ohh ... scumpule tatic nu am mai zis nimic de tine de mult timp , poate pentru ca am avut-o pe mami mereu ... ahh ... viata !! De ce? ... Tati ... De ce ? Mami ... nu inteleg ... acum cum mai pot iubi , cand stiu ca voi pierde daca o fac? Ce trebuie sa fac ... ? CEEEEE ? Terminase cu voce tare , lacrimile plecand pe fata lui in abuz ca un robot pe aplause pentru sceneta ce se terminase , doar ca acele aplauze fuse atat de intense incat iti puteai da seama , ca acea fu o sceneta reala si nimic imaginat.

Tanarul Mike se ridicase cu greu si merse in continuare pe acest drum catre baie. Ajuns acolo isi dadu hainele jos si incepu asi face dus ... Totul trecu rapid de data aceasta , gandurile ce isi facu cuib de data aceasta in maine lui Mike fu extrem de dureroase , astfel incat nici nu puteai sa-ti dai seama care sunt picuri de apa ce curgeau pe piele sa sau care sunt lacrimile ce ii raneau sentimentele. Dupa ce terminase se duse in camera sa isi luase o pereche de sosete , blugi de culoare neagra, un tricou alb si intr-un sfarsit o geaca de piele neagra , isi lua si o pereche de adidasi negri si se porni catre liceu. Tinuta lui nu fu deloc reprezentabila asa ca acesta mergea mahnit , desi nu vroia sa sa intoarca pentru a se schimba.