Save me or kill me (1D fanfic)

~20~

Imi pare rau pentru pauza neanuntata, dar a trebuit sa o iau ca sa pot sa imi termin cealalalta carte (desi nu e terminata inca). Ah si v-ati uitat la Drag Me Down??? OH DOAMNE

REFRESH NOT REPLAY

Capitolul o sa contina..um scene sangeroase? o.O Nu stiu cum sa le zic, adica presupun ca stiti la ce sa va asteptati din moment ce baietii urmeaza sa o tortureze, deci...eu v-am avertizat.

Mi-am simtit sangele inghetand in vene si dandu-mi senzatia aceea de amortie pe care o uram de fiecare data. Am simtit gustul de fiere in gura si am inghitit in sec, ca sa scap de greata care punea stapanire pe mine.

Mi-am rasucit mainile, simtind o arsura acolo unde franghia imi presa pielea.

Le simteam privirile dure pe mine, exact ca un copil care isi asteapta pedeapsa. Dar ceva era diferit aici.

Eu nu eram un copil, ei nu erau parintii mei si cu siguranta ce avea sa urmeze va fi mai rau decat orice pedeapsa copilareasca.

Mi-am simtit corpul amortind, inghetandu-ma in scaunul dur din lemn.

- Ok, cine e primul? am auzit vocea groasa si inspaimantator de entuziasmata a lui Harry si asta nu m-a facut sa ma gandesc decat la faptul ca ei probabil facusera asta de zeci de ori.

Ei pentru asa sunt platiti nu?

- Linisteste-te, Hazza. Facem cu randul, a zis Louis si vocea lui m-a facut sa simt de parca un fulg de gheata imi traversa spatele.

Nu stiu al cui chicotit s-a auzit dupa, dar n-a facut decat sa multiplice sentimentul de greata din stomac.

- Eu primul! a zis Harry si abia cand i-am vazut pantofii negrii in fata scaunului unde stateam, am indraznit sa imi ridic privirea.

Era ceva in felul in care ochii lui sclipeau care ma facea sa ma gandesc la un vis cald si placut  din ajunul Craciunului, la rasete gingase si fulgi de nea moi, apoi ranjetul acela bolnav de pe fata schimba totul intr-un film de groaza.

Nu il cunosteam de mult timp, dar stiam ca Harry e genul de criminal caruia ii place sa isi atraga victimele mai intai. Sa le ademeneasca exact ca un trandafir cand vrei sa ii admiri frumusetea. Petalele fine, mirosul placut...apoi cand te apropii prea mult, te intepi in spini. Singura diferenta la Harry e ca spinii lui imprastie otrava.

Am inghitit in sec cand ochii lui de copil i-au intalnit pe ai mei.

Am vazut ceva argintiu fiind scos din buzunar, dar privirea mea era inca fixata pe fata lui si nu puteam sa ma concentrez pe altceva.

Stiam ca frica era cea care ma paraliza. Imi era teama sa privesc la obiectul din mana lui si speram ca uitandu-ma in ochii lui, poate nu voi mai simti durerea inevitabila.

Dupa atatia ani si inca ai ramas o fetita naiva.

I-am auzit vocea lui John soptindu-mi in minte si m-am intrebat pentru o secunda daca are dreptate.

Cand fata lui Harry s-a apropiat la mai putin de zece centimetri de a mea, am putut sa vad mai limpede verdele din ochii lui. Era de parca ma uitam in ochii unui sarpe.

Hipnotizant si letal in acelasi timp.

Puteam sa ii simt veninul intrandu-mi prin pori si scurgandumi-se prin vene. Nu ma puteam misca nici daca voiam. Dar asta era problema. Nu voiam sa ma misc, nu voiam sa il impiedic. Era ca si cum mintea mea ma forta sa accept durerea ca sa nu se mai simta atat de tare. Si probabil ca a mers pentru ca in momentul in care am simtit ceva fierbinte traversandu-mi piciorul gol, mi-am aplecat privirea si am vazut o linie orizontala cu doar cativa centimetri deasupra genunchiului drept.