Save me or kill me (1D fanfic)

~25~

Cineva l-a luat pe Niall de langa mine, in ciuda protestelor lui. Am privit pistolul si mi-am apropiat usor mana de el. Pana sa imi dau seama, il tineam indreptat spre tata.

Poate ca imi tremurau mainile sau poate ca mi se parea, dar ce stiam era ca expresia de pe chipul tatalui meu era frica.

Am inghitit in sec si am simtit metalul rece pe pielea mea.

Apoi de parca eu eram cea care va muri, momente cu el mi-au aparut in fata ochilor.

Ziua cand m-a invatat sa inot.

Aniversarea de zece ani cand petrecusem ziua impreuna la parcul de distractii. La finalul zilei aleia eram atat de sigura ca tata era persoana mea favorita de pe tot Pamantul.

Ziua cand am castigat primul meu concurs de ortografie iar el a fost acolo sa ma felicite primul si sa ma imbratiseze.

Felul cum ma strangea la piept in noptile cand aveam cosmaruri, iar el ma linistea.

Imbratisarile lui obisnuiau sa fie lucrul meu preferat ...

Mi-am inchis strans ochii pentru o secunda simtindu-i de parca ardeau si stiam ca eram pe punctul de a plange. Imi jurasem ca nu voi mai plange in fata lui si totusi iata-ma acum.

Am inghitit in sec si am strans mai tare pistolul in mana.

Nu mai puteam sa vad sau sa aud nimic in jur.

Vedea doar chipul lui John si arma din mana mea.

Auzeam doar bataile rapide ale proprii mele inimi.

Puteam sa simt gustul amar de pe limba.

Am clipit des alungand lacrimile.

Brusc, mi-am amintit aniversarea de 14 ani cand el a omorat-o pe mama. Apoi mi-am amintit fiecare bataie primita si fiecare zi de la scoala cand a trebuit sa imi acopar vanataile. Mi-am adus aminte ziua cand m-a inchis pentru prima data in celula, apoi restul zilelor cand am ramas acolo.

Gustul sangelui parca ramasese imprimat pe limba, mirosul lui metalic parca puteam sa il simt inca si acum. Era un miros asa comun pentru mine.

In momentul acela, l-am privit pe tata. I-am privit ochii albastri cum ma implorau sa nu o fac, i-am privit corpul cum tremura si i-am simtit fiecare unda de frica.

Am fost acolo, am fost in locul lui de atat de multe ori.

Am simtit frica lui si am avut aceleasi rugaciuni ca ale lui.

Dar nimanui nu parea sa ii pese de ale mele. In clipa aceea, nici mie nu voiam sa imi pese de ale lui.

Voiam sa inchid ochii si sa apas pe tragaci. Voiam sa aud vajaitul glontului in aer si voiam sa aud trupul lui John cazand la pamant.

Nu stiam ce simteam. Iubire, ura, regret sau frica.

Nu stiam ce simteam, dar stiam clar ce voia mintea mea sa faca.

Sa il omoare pe John. Si poate ca aveam sa regret mai tarziu. Si poate ca aveam sa ma omor singura dupa asta. Dar indoielile nu insemnau nimic atunci.

Am apasat pe tragaci si am lasat glontul sa ii intre in stomac.

I-am auzit tipatul si mi-am inchis ochii. L-am auzit cazand la pamant, apoi un al doilea foc de arma. Apoi liniste.

Stiam ca cineva din camera trasese a doua lovitura. Si stiam ca nu eu ii luasem de fapt viata. Dar in clipa aia nu imi pasa.

Tatal meu era mort.

Barbatul care spunea ca imi e unchi a batut din palme apoi rasul lui care mi-a provocat fiori pe spate, s-a auzit.