————-Zoey's POV————
Am tresarit cand am auzit usa deschizandu-se.
L-am vazut pe baiatul blond, Niall cred, intrand si tinand in mana o sticla de apa. Am zambit pentru ca imi era ASA de sete. L-am vazut apropiindu-se si mi-am facut zambetul sa dispara.
- Apa, a zis el scurt si dur facand semn spre sticla din mana lui.
- Vad si eu asta, desteptule.
Chiar ma enerva. Eu muream de sete, iar el imi prezenta cum arata o sticla de apa.
- Vad ca tot nu te-ai linistit, a zis el si pot sa jur ca se abtinea sa nu zambeasca, ceea ce m-a enervat si mai tare.
- Daca ''sa ma linistesc'' inseamna pentru voi sa vorbesc asa cum va convine, am zis cu dezgust ultimele cuvinte, atunci n-ai sa vezi, blondule!
Si-a ridicat spranceana, de data asta chiar zambind.
- Tupeul asta o sa te omoare intr-o zi, a zis el.
- Daca nu ai observat deja, viata mea locuieste in aceeasi casa cu moartea.
L-am auzit razand scurt si mi s-a parut ca a sunat atat de adorabil. Stai, ce? Adica, a sunat...UGH! Nu conteaza cum a sunat.
Mi-am dat ochii peste cap.
- Doar da-mi odata apa aia! aproape ca am strigat eu.
El a zambit si a desfacut dopul, lasandu-ma sa beau probabil jumatate din sticla de apa.
- Acum, ai nevoie la baie? a intrebat el abtinandu-se sa rada.
Mi-am acoperit obrajii rozalii cu parul si am dat din cap. Apoi, mi-am dat seama ca daca ma lasa sa merg la baie insemna ca trebuie sa imi si dea drumul mainilor. Ok, acum daca as incerca poate sa incep sa fug imediat si sa trec neobservata....
- Nici sa nu te gandesti, a zis el urmarindu-mi expresia fetei care probabil ma daduse de gol.
Fir-ar!
- O sa stau cu tine tot timpul si o sa ma asigur ca nu fugi.
- Chiar in baie? am intrebat eu rautacioasa dar de fapt ma simteam ingrozita de raspuns.
El a ranjit si din nou, cred ca si-a dat seama la ce ma gandeam. La naiba!
- Nu, dar baia nu are ferestre si nu ai cum sa iesi de acolo sub nicio forma. Eu o sa stau aproape de usa.
- O sa si asculti la usa? am intrebat eu aspru.
A ras, iar eu m-am incruntat la el. A ras si mai tare. Ugh! Om incredibil de enervant cu ochi superbi si.. Stai! Stai! Stai! N-am vrut sa zic asta!
Mi-am simtit mainile eliberate si am inceput imediat sa-mi masez incheieturile ranite numai ca sa le simt mai apoi duse la spate si incatusate din nou. Niall ma tinea de antebrate si ii simteam palmele calde peste pielea mea rece.
Am oftat.
- Nu-ti face griji ca nu intentionez sa fug, i-am zis eu.
- Nu azi probabil, a zis aproape soptind, dar gura lui era fix la urechea mea si l-am auzit foarte bine.
Nu mi-a placut ca m-a facut sa mi se zbarleasca pielea din cauza respiratiei lui fierbinti. A vazut asta si a zambit.
In drum spre baie, l-am intrebat:
- Unde sunt ceilalti?
De fapt, chiar eram curiaosa.
- Prin casa. De ce? Preferai sa vina altcineva in locul meu? a intrebat el si nu mi-am dat seama daca era dur sau doar plictisit.
M-am incruntat.
- Pun pariu ca faceti cu randul si tu ai pierdut probabil cand ati ales. Pun pariu ca ati jucat ''piatra, hartie, foarfece''.
La ultima parte am inceput sa rad si am fost socata cand si el a facut la fel. S-a oprit cand am ajuns in fata usii de la baie si mi-a desfacut catusele, lasandu-ma inauntru fara sa mai scoata vreun sunet.
Dupa ce mi-am terminat 'treburile'' si eram gata sa ies, am simtit ceva in stomac si urmatorul lucru pe care il stiu e ca stateam aplecata deasupra toaletei si varsam si ultimul gram de mancare din mine.
De obicei reactionam asa cand eram obosita si stresata, si in ultimele zile numai asa am fost.
Am vrut sa ma ridic, dar stomacul meu n-a fost de acord, golindu-se iarasi si de data asta iesind si putin sange, semn ca chiar nu mai aveam nimic inauntre. L-am auzit pe Niall batand la usa.
- Hey, Zoey? Esti bine?
N-am putut sa-i raspund. Simteam ca daca o sa imi deschid gura, o sa vars iar.
El n-a mai zis nimic si a deschis direct usa, gasindu-ma pe mine tremurand si stand sprijinita de chiuveta, incercand sa respir adanc, sa-mi revin.
- Ce s-a intamplat? a intrebat el si poate daca nu as fi stut cine e, chiar as fi crezut ca a sunat ingrijorat.
I-am facut niste semne cu mana, inca prea slabita sa vorbesc. El, intr-un fel, si-a dat seama ce s-a intamplat si mi-a inmanat sticla de apa. Am baut si jumatatea de apa care mai ramasese, deschizand apoi robinetul si stropindu-ma cu apa pe fata.
Inca respiram greu, dar incepeam sa-mi revin.
I-am simtit pentru o secunda mana pe spatele meu, dar si-a retras-o imediat. Nu stiu de ce dar senzatia aceea m-a facut sa ma simt mult mai bine.
- Esti mai bine acum? a intrebat el, dupa ce i-am inmanat sticla goala.
Am dat din cap ca da.
- Ce s-a intamplat?
Am dat din umeri.
- De la oboseala si stres cred, am zis eu aproape soptind si chiar credeam ca nu ma auzise, pana cand mi-a raspuns.
- Ok, si apoi m-a dus afara din baie.
I-am simtit mainile peste antebratele mele, pregatindu-se sa mi le prinda la spate cu catusele, dar s-a oprit.
- Nu cred ca o sa fugi oricum, a zis el si m-a prins de brat, indrumandu-ma inapoi in celula.
Sincer, ii eram chiar recunoscatoare ca ma tinea de brate. Probabil ca altfel, n-as fi avut puterea sa merg.
Capul ma durea acum mai rau si gatul ma ardea de mai devreme. Nu mai spun de stomacul meu care era acum golit de tot.
Am rasuflat intr-un fel usurata cand am ajuns in celula si m-a legat iarasi de lanturi. Imi lasam greutatea sa fie tinuta de lanturi si desi stiam ca aveam sa am niste semne urate pe incheieturi, chiar nu aveam puterea sa stau in picioare. Mi le simteam ca de gelatina.
M-a privit scurt si apoi s-a indreptat spre iesire, dar nu inainte sa spuna:
- Ma intorc imediat.
CITEȘTI
Save me or kill me (1D fanfic)
Fanfiction------------------------ - Salveaza-ma! - Si daca nu pot? - Atunci omoara-ma! ------------------------ De la patru ani de la moartea mamei ei, Zoey a reusit sa se obisnuiasca cu stilul de viata in care tatal ei, seful unei organizatii criminale din...
