The Psycho

Chapter One

Ploua, privesc cum picaturile de apa lovesc brutal geamul masinii. Pare ca cerul gri si intunecat plange precum un inger caruia i-au fost spintecate aripile cu o sageata a mortii. Ma intind dupa rucsacul meu care era pe scaunul din fata, pentru a-mi lua castile.

- Mai e mult ? il intreb pe tata desfacand fermoarul buzunarului.

- Inca putin, spune el fiind atent la drum.

Iau castile si le pun in urechi. Ma intind pe scaunele din spate si mut din nou privirea la cerul gri. Ploaia e atat de relaxanta. Imi aminteste de mama. Cand eram mica, intr-o vara, stateam intr-o livada si incercam sa prind fluturi, cand deodata se intuneca cerul si inceppe o ploaie zdravana. Tuna groaznic, iar eu nu stiam drumul spre casa.
Noroc de mama care venise dupa mine. M-a luat in spate si fugea cu mine prin ploaie. Mereu zicea >>Chiar si in cele mai neplacute momente ale vietii trebuie sa cream amintiri frumoase<<.

- Ava ! ma striga tata.

- Da, raspund.

- Ah, credeam ca ai adormit.

- Nu...ma gandeam, si ma ridic.

- La ce ? Ma intreaba intorcand o secunda privirea la mine.

- La mama...mi-e foarte dor de ea...imi lipseste.

- Tuturor ne e dor, spune el intr-o oarecare nepasare. Mai avem putin si ajungem.

- De ce nu imi vorbesti niciodota de ea?

- Uite ca am ajuns.

Urasc cand face asta. Niciodata nu mi-a spus despre ea, nu stiu de ce, dar din cate imi dau eu seama se iubeau foarte mult. Trebuie sa aiba un motiv intemeiat pentru care face asta, altfel nu-l inteleg.

Cobor din masina. Ce loc minunat: O casa stil conac langa o padure. Habar n-am de ce a ales tata o casa ca asta, in inima padurii, izolata la 20 m distanta de drumul forestier. Imi iau rucsacul in spate si valiza unde aveam cateva haine. Inca ploua. Pasesc usor spre casa, cald iarba inalta si uda. Usa era una din lemn, mare. Mi-e putin frica sa o deschid. Imi da fiori. Il astept pe tata sa parcheze masina, ca sa intre el primul.

- Nu intri ? intreaba apropiindu-se.

- Deschide tu.

Zambeste in coltul gurii si apasa clanta usii. A deschis-o facand-o sa scartaie,eu urmarindu-l. Casa asta imi da o senzatie ciudata. Parca sufletul meu cald fusese invadat de o racoare satanica.

- Iti place ? intreaba tata carand bagaje. E destul de mare.

- Se putea si mai bine. Sincer, imi cam da fiori, eu privind tavanul.

- O sa te obisnuiesti.

- Unde e camera mea ?

- Pe undeva pe sus, privind la scari. Poti sa iti alegi ce camera vrei, sunt destule.

Va urma..

Si asta a fost primul capitol. Nu prea a avut actiune in el, de abia a fost inceputul.
De acum urmeaza si partea 'horror'. Dati un vot si o parere sincera. Multumesc :* Nu stiu cand o sa pun next.